Nu ştiu în ce măsură vă aduceţi aminte, cei în drept să o faceţi, dar la stenografie, în ultimele decenii ale secolului trecut, exista un semn distinct pentru MRSO - Marea Revoluţie Socialistă din Octombrie! După o logică anume, acest semn - parcă-l văd - se preda printre primele la cursul de steno; or, curios era că formula ca atare ne apărea foarte rar în cale. La mijlocul anilor '80, naţional-comunismul românesc, între noi fie vorba, o cam rupsese cu marxismul şi cu leninismul, rămînînd un fel de stalinism camuflat în ridurile unui om din ce în ce mai bătrîn, ce-l mai asezona cu voievodisme şi carlisme şi legionarisme şi kimirsenisme de tot felul, într-un fel de ghiveci de idei şi imagini ce avea să o sfîrşească - nu vă mai spun o noutate - foarte prost. Săptămîna trecută a fost, în Facultatea de Istorie, examenul de admitere. S-au întors cerurile pe dos: concurenţa la Istorie a ajuns să fie mai mare decît cea de la Medicină! Această răsturnare este mai ilustrativă pentru societate în ansamblu decît pentru mediul academic; e puţin probabil să avem în viitorul previzibil mai mulţi împătimiţi de istorie decît bolnavi în ţară, explicaţiile sînt cu totul altele în bănuiala mea, dar cert e că unul dintre marile mituri ale tinereţii mele se sparse la auzul acestei veşti. Aşa cum trăieşte în amintirea mea, vara universitară avea la Craiova două mari repere. Unul era la începutul toamnei, cînd apăreau în oraş studenţii medicinişti greci, ceva mai înstăriţi şi mai comunicativi decît africanii. Nu veneau cu mîna goală; ei aduceau ceea ce Ceauşescu şi ai lui nu băgau în consum: jeanşi şi ţigări, discuri cu Pink Floyd şi prezervative. Al doilea, care-l preceda în fapt, era la mijlocul lui iulie, cînd examenul de admitere la Medicină aducea pe strada Petru Rareş, în faţa instituţiei, scene danteşti. După probe, rezultatele se afişau noaptea, neanunţate de nimeni, pentru