Sub semnul ambiţiei cancerigene de a fi un soi de Nicolae Ceauşescu, Traian Băsescu vrea să aibă un cuvânt de spus şi în numirea miniştrilor.

Aşa cum scriam într-un comentariu anterior, în privinţa numirii unui nou ministru al Justiţiei la propunerea premierului, lucrurile sunt clare în materie de prerogative constituţionale: preşedintele are dreptul de a da aviz negativ, şi nu de veto. Ca şi în cazul avizului venind din partea Comisiilor parlamentare, odată făcut public punctul de vedere al preşedintelui, premierul poate să ţină sau nu cont de el. Dat fiind că responsabilitatea pentru activitatea unui ministru revine exclusiv premierului (preşedintele nu apare în ochii opiniei publice drept vinovat dacă treburile merg prost la un minister), acesta îşi poate asuma răspunderea de a susţine în continuare candidatura persoanei respinse de şeful statului. Constituţia stabileşte acest drept al premierului.

Traian Băsescu şi-a făcut un nărav din a interpreta în folos propriu Constituţia şi legile ţării. Sub acest semn, în cazul numirii lui Adrian Cioroianu, deşi Constituţia nu-i dădea drept de veto şi l-a exercitat cu vădită satisfacţie. Urmare a sesizării înaintate de premier la 12 martie 2007, Curtea Constituţională a limpezit chiar şi pentru analfabeţi prevederea din Constituţie. Aceasta mai putea fi interpretată şmechereşte de Traian Băsescu. Decizia însă, întinsă pe câteva pagini, e suficient de clară. Chiar şi pentru un domn precum Traian Băsescu, care optează totdeauna din lectura unui text pentru o interpretare din care poate trage un ce folos. Când Traian Băsescu, invocând Decizia 356/2007 a Curţii Constituţionale, a dat aviz negativ numirii Noricăi Nicolai, am crezut şi chiar am scris că preşedintele s-a păstrat în hotarele Constituţiei. Chiar dacă pretextul pentru respingerea Noricăi Nicolai friza absurdul, Traian Băsescu ave