1. Calin Popescu Tariceanu a iscalit cel mai grav atentat la statul de drept, singura tentativa de imixtiune in actul de justitie exercitata la cel mai inalt nivel dupa 1990 care poate fi probata cu documente: “Iti trimit alaturat un document redactat de Petromidia despre cercetarile care au loc. Daca ai ocazia sa vorbesti la Parchet despre subiect?”.
Potrivit Constitutiei, Traian Basescu nu poate influenta, teoretic, in nici un fel anchetele procurorilor. Insa nu competenta legala o avea in vedere premierul atunci cind l-a rugat pe Basescu “sa vorbeasca” la Parchet, ci starea de facto din justitie, unde ani de zile a functionat “firul scurt”.
In ultimele sale luni de mandat, procurorul general Ilie Botos a denuntat cel putin doua interventii “la nivel inalt”: un telefon dat de Ion Iliescu inainte de 2004, cind fostul sef al statului se interesa de mersul dosarului Tiriac jr., si un telefon dat de actualul premier in 2005, care cerea informatii despre dosarul Rompetrol.
Altfel spus, astfel de presiuni indirecte devenisera o practica. In ambele cazuri, Consiliul Superior al Magistraturii a decis insa ca nu se poate vorbi de imixitiuni politice in actul de justitie.
CSM a masurat doar daca interventiile celor doi au si produs efecte, chestuine subiectiva si greu de evaluat, dar a evitat sa calfice interventia in sine, complet in afara cadrului legal, si sa recomande clar interzicerea unor astfel de practici.
Orice “informare” solicitata de presedinte, in scris sau telefonic, intr-o ancheta in curs creeaza o presiune psiholociga asupra achetatorilor, care pot fi inhibati in demersurile lor. Cu atit mai mult cu cit vorbim de un Minister Public pe atunci complet nereformat, dispus la jocuri politice si extrem de atent la semnalele transmise de puternicii zilei.
2. Premierul a favorizat o firma privata