Schimbarea e in miinile noastre. Mai rezistam pina in toamna, cind mai au loc un rind de alegeri, si ne apucam sa reinventam Romania. Alegerile locale recent incheiate ne-au dat o sansa nesperata. Sansa de a nu vota. Credeam ca doar cei care voteaza conteaza. Ca doar cei care aleg au dreptul de a nu tacea. Am invatat acum ca indiferenta poate fi o virtute politica. Am invatat ca pentru a fi ascultat nu-i neaparata nevoie sa spui ceva. Taci si cistigi. Marii invingatori ai alegerilor locale din acest an sint marii absenti. Pina mai ieri ne plingeam ca in Romania se voteaza negativ. Ca alegerile nu se cistiga, ci se pierd. Acum nici nu se mai pierd. Nu mai exista invingatori, pentru ca nu mai exista invinsi. De-abia acum Romania poate spera intr-o schimbare. E un paradox al modernitatii faptul ca schimbarea o fac cei pentru care ea nici nu mai conteaza. Pentru cei mai multi dintre noi, alegerea primarului, a consilierilor locali sau judeteni nu a insemnat nimic. Pentru cei mai multi dintre noi nu mai exista alegere. Cei mai multi dintre noi am ales sa nu alegem. Si, pentru ca sintem cei mai multi, am cistigat. Am cistigat prin indiferenta. Schimbarea e in miinile noastre. Mai rezistam pina in toamna, cind mai au loc un rind de alegeri, si ne apucam sa reinventam Romania. O facem lata. Il lasam pe Melescanu la Cotroceni, ca tot urma la rind. La guvern, mai vedem. Stolojan? N-ar fi rau. Isarescu? De ce nu? Adrian Nastase? Merge, ca doar nu-i Iliescu. Poate Basescu? Sigur ca da. Termina, pina-n toamna, treaba la Primarie si ne rezolva el si cu Palatul Victoria. Mai ramine echipa. Patru cinci pedeseristi, cu Hrebenciuc pe post de responsabil cu algoritmul, doi-trei pedisti, doi liberali, doi aperisti, un taranist ratacit, un peremist la Mediu sau la Sanatate, un udemerist responsabil cu integrarea europeana, citiva independenti, un american pe post de consilier si un rus,