Proza lui Mircea Eliade a construit, text cu text, geografia mitică a Bucureştiului, iar una dintre zonele ei fabuloase, poate chiar centrul ei, îl fixează Strada Mântuleasa. Iar textul intitulat "Pe strada Mântuleasa", oricum ar fi considerată (nuvelă amplă sau roman scurt), a creat de-a lungul vremii obsesii numeroase. Mai toţi citind-o prima oară am încercat o senzaţie persistentă a misterului ce se cerea decriptat. Şi, în timp, s-au adunat o mulţime de legende legate de naraţiunea fantastică a lui Mircea Eliade, apoi ele au acaparat chiar strada ce a început să fie cercetată cu alţi ochi, diferiţi de ai criticului.

Îmi amintesc reacţia stranie a unui student la matematică, aflat în prag de absolvire ca şi noi (nici nu-i mai ştiu numele, totul se petrecea în urmă cu trei decenii...) care a declarat că a descoperit marele secret încifrat de Mircea Eliade în text, după ce l-a citit de 50 de ori. A refuzat maliţios să ne dezvăluie secretul, în schimb, ne-a poftit şi pe noi, filologii, să-i repetăm performanţa. Sigur că putea fi un simplu joc, totuşi omul avea un renume extraordinar că reuşea să rezolve cele mai teribile teste de inteligenţă...

În urmă cu zece ani, mi-a fost dat să aud altă poveste, legată de experienţa trecerii în timp trăită de un tânăr (tot student, ori proaspăt absolvent), unde altundeva, dacă nu pe strada Mântuleasa? Între timp, Joaquin Garrigos, care a tradus proza lui Mircea Eliade în limba spaniolă şi a descoperit pornind de acolo capitala noastră, are propria experienţă, pe care a dezvăluit-o într-o conferinţă despre geografia mitică a Bucureştiului: la fiecare vizită în România, face o lungă plimbare pe străzile consacrate de proza lui Mircea Eliade, între ele, loc privilegiat ocupă Strada Mântuleasa.

Ficţiuni eliadeşti şi tainele unor spaţii obscure ale oraşului încep să interfereze, într-atât încât nu se mai pot separa.