Numai un naiv poate crede că această campanie versus unii ex-lideri militari - despre care se spune doar parţial adevărul, din raţiuni politice, uşor de înţeles - ţine de întărirea justiţiei în România. Împăraţii romani erau celebri prin controlul mulţimilor efectuat simplu. Aruncau nevoiaşilor pâine şi le ofereau circ. Noi avem parte de un circ, de cea mai proastă calitate.

Ca militar mi-am pus câteva întrebări. Când? La repatrierea corpurilor neînsufleţite, ale unor conaţionali civili, victime ale unui atac terorist petrecut într-o altă ţară. Interogaţii perfect justificate.

De ce le-au fost aduse sicriele cu un avion militar? Pentru ce acestea au fost acoperite cu Tricolorul românesc? De ce au beneficiat, victimele amintite, de onoruri militare?

Au fost în misiune? Vizând astfel mai binele compatrioţilor de acasă, precum componenţii batalioanelor din forţa expediţionară românească?

Au căzut la datorie? Ca urmare a faptului că şi-au asumat o carieră de excepţie? Una în care moartea pentru ţară este clipa asumată, în mod aprioric, printr-un jurământ nerostit, azi, decât de profesioniştii militari?

Nu. Dar erau cetăţeni ai României.

Care au crezut în libertatea de mişcare, în comunitatea euroatlantică.

Şi au căzut victime disperaţilor unei lumi care refuză evoluţia, apărând: cutumele primitive; întunericul existenţial, în care îşi ţin femeile şi fetele; încălcările abuzive, repetate, ale dreptului fiecărei fiinţe umane de a respira liber.

Toate astea prin invocarea unei religii opusă forţat, nu realist, celei creştine.

O religie invocată şi pentru a justifica acţiunile lor armate, majoritatea marcate de laşitate – precum exploziile teleghidate, pe căile rutiere de acces - sau de recursul la sacrificarea unor tineri îndoctrinaţi, prostiţi de apostolii răzbunării cu orice preţ, că numai aşa, prin proba devotame