Matei CALINESCU

Eugène IONESCO: teme identitare

si existentiale

Editura Junimea, Colectia „Romanii din Paris“, Iasi, 2006, 494 p.

Consistentul studiu al lui Matei Calinescu, Eugène Ionesco: teme identitare si existentiale, propune, daca nu o viziune cu totul noua asupra unuia dintre cele mai interesante „cazuri“ literare din secolul al XX-lea, in mod cert una cu mult mai complexa si mai nuantata decit majoritatea contributiilor in domeniu. Reprezentind o versiune largita si revazuta a volumului Ionesco. Recherches identitaires, aparut in traducerea franceza a Simonei Modreanu la editura pariziana Oxus, cartea ofera cititorului roman de astazi nu numai prilejul de a intelege mai bine o opera si o biografie spirituala plasate, ambele, sub semnul exceptionalului, dar si de a reflecta, o data in plus, asupra complexelor, iluziilor si sanselor culturii noastre. „Obiectul“ studiului poate predispune, el insusi, la asemenea reflectii (sa ne amintim ca, inca de pe vremea debutului bucurestean, ambitiile lui Ionescu se raportau constant la standarde universale; cit de lipsite de realism vor fi parind atunci cuvintele tinarului scriitor care sustinea sus si tare ca, pina si a fi cel mai mare critic roman nu inseamna, in fond, decit a ramine ruda saraca a „intelighentiei“ occidentale!). Daca insa „obiectul“ este privit, in plus, dintr-un unghi bine ales, cum se intimpla in cazul demonstratiei de fata, axata, in esenta, pe explorarea substratului confesiv al operei dramaturgului francez, reflectia nu poate ocoli aportul unor factori complecsi si ascunsi la conturarea „figurii spiritului creator“.

Tocmai insemnatatea acestora din urma (in special a dramei personale, generata de conflictul identitatilor si accentuata de trecerea efectiva de la o identitate lingvistica la alta) este tematizata de Matei Calinescu pe parcursul studiului sau