Orfelinatul este o casă cu regulile proprii. Deşi sistemul de ocrotire al copilului încearcă să ofere aceleaşi condiţii ca într-o familie naturală, în realitate el poate fi nociv pentru copii. Centrul de plasament „Casa Prieteniei” din Codlea este ca o familie cu 65 de copii şi 54 de mămici şi tătici care încearcă să le facă un rost în viaţă. Când fiecare întrece limita şi încearcă să-şi creeze reguli noi, în virtutea democraţiei, se ajunge la anarhie…

Centrul cu cele mai multe sponsorizări

Privită în ansamblu, viaţa într-o curte în care locuiesc zeci de băieţi şi fete, cu vârste de la câţiva ani şi până la 20, poate fi frumoasă. Spre deosebire de o casă obişnuită, aici nu auzi pe nimeni să-ţi spună că întreţinerea e scumpă şi că nu mai rămân bani de mâncare. Este centrul cu cei mai mulţi sponsori, în care fetele sunt aranjate, iar băieţii bine îmbrăcaţi. Unele camere arată mai bine decât cele ale studenţilor de pe Colină. Nici mâncarea nu este rea, chiar dacă uneori te saturi de brânză şi fasole ca de mere pădureţe. Cu toate astea, copiii nu sunt mulţumiţi.

Umblă cu

papucii rupţi

Departe de a fi simple mofturi, ei arată că dacă au haine frumoase se datorează faptului că muncesc şi îşi permit să-şi mai cumpere cele de trebuinţă. Însă nu toţi au un loc de muncă şi spun că degeaba cer papuci sau haine, că tot nu primesc. „Ne ţin aici desculţi deşi au magaziile pline cu papuci şi ţoale. Dar nu ne dau, trebuie să ne cumpărăm noi, din puţinii bani pe care îi economisim. Le-am cerut, dar spun că trebuie să ne mulţumim cu ce avem”, ne spun băieţii mai mari, în timp ce trag dintr-o ţigară (fiind minori, declaraţiile lor rămân anonime deoarece trebuie să le protejăm identitatea). Un alt puşti care umbla mai degrabă dezbrăcat, în mijlocul lui februarie, ne arăta cu degetul ce are el în picioare. „Am cerut papuci dar mi-au spus că s