Theo Herghelegiu, una dintre cele mai importante voci din zona independentă a scenei româneşti, vorbeşte cu bucurie şi tristeţe despre călătoria prin lumea teatrului.
Una dintre cele mai importante regizoare din zona teatrului independent şi nu numai, Theo Herghelegiu (44 de ani) a avut de curând premiera spectacolului „SatisFUCKtion", la Teatrul Foarte Mic din Bucureşti, cu Valeria Seciu în rolul principal. O poveste lipsită de poveste, cum spune regizoarea, un text cu nuanţe autobiografice al lui Thomas Bernhard, pe care Theo Herghelegiu o propune acum unui public căruia vrea să-i aşeze oglinda în faţă. Cu încăpăţânare, curaj şi plăcere, creatoarea Teatrului Inexistent a montat mult, a scris texte dramatice, a experimentat... tocmai pentru că a crezut şi crede în generaţia tânără şi în mirajul scenei. Despre teatru şi despre ea însăşi am stat de vorbă după premiera de la Teatrul Foarte Mic.
„Weekend Adevărul": Premiera cu „SatisFUCKtion" este un mic refugiu din zona teatrului independent?
Theo Herghelegiu: Asta-i una dintre cele mai tari faze: să te refugiezi de teatru în teatru! Mi se pare super parşivă capcana. E ca şi cum ai zice „să mă refugiez de viaţă în viaţă". Dar să nu mai ocolim răspunsul: Nu! Niciodată un proiect la stat - oricât ar fi de intense recompensele sau avantajele - nu va reprezenta (pentru mine) o „bonificaţie" care să subplaseze câştigul din teatrul independent. Dimpotrivă - zona independentă este refugiul. Aria unde îmi caut (şi, uneori, chiar îmi găsesc!) alinarea şi echilibrul. Fie că alerg exasperată de ale vieţii glume proaste şi mă izolez în această bulă de aer, fie că folosesc teatrul independent ca terapie după o experienţă în sistem, acolo, la independenţi, se află oaza, sanatoriul, clinica de însănătoşire mintală şi sufletească.
De ce ai ales acest text? Marchează în vreun fel şi o etapă personală