Poli putea obtine macar un punct in fata unei echipe, CFR Cluj, ce a fost foarte palida in comparatie cu trupa care cucerea eventul anul trecut Politehnica a pierdut marti un excelent prilej de a-si consolida locul ceva mai caldut pe care ajunsese in clasament. Intilnind o palida umbra a campioanei, CFR Cluj fiind departe de echipa din sezonul trecut, iesenii au capotat pe finalul partidei, nereusind astfel sa-l ajute pe antrenorul Cristiano Bergodi sa-si ia o revansa de orgoliu fata de echipa la care a lucrat in urma cu doua sezoane. Principalul lucru care li se poate reprosa fotbalistilor ieseni, care au excelat la capitolul daruire, este doza redusa de curaj ofensiv. Temindu-se prea tare de clujeni, gazdele au fost prea rezervate in atac, unde au mizat in special pe solutiile simpliste ale aruncarii balonului direct pe virfuri, prada usoara pentru o defensiva care avea avantajul net al taliei. Regretul iesenilor este cu atit mai mare cu cit s-a vazut limpede ca in rarele momente in care linia de mijloc dadea tonul unui joc rapid, cu mingi la firul ierbii, apararea adversa (unde s-a simtit din plin si faptul ca Tony nu are jocuri in picioare) era destabilizata usor. Mai trebuie precizat ca lipsa de mingi utile avute la dispozitie de virfuri s-a datorat si pozitionarii destul de retrase a mijlocasilor dar si formei slabe a lui Montiel, paraguayanul gresind neasteptat de multe servicii. Din punct de vedere defensiv, lucrurile au stat OK pina spre final, avantajul Politehnicii fiind legat si de faptul ca, dupa ce a stat putin in "4-2-3-1", CFR a trecut la "4-3-3", un modul care i-a deranjat vizibil pe Pereira (ce a jucat extrema stinga) si Muresan (ce actiona des la mijloc, in dreapta), ambii folositi in roluri inedite. Si daca mai plusam cu faptul ca Dubarbier a fost de nerecunoscut, iar Dani a stat retras, avem explicatia faptului de ce clujenii au ajuns sa depinda