Le-a predat limba franceză copiilor din sate, dar s-a întors la prima ei dragoste: cărţile. Acum conduce Biblioteca Judeţeană, pe care vrea s-o facă cunoscută în Europa.

Prima carte pe care a citit-o Cornelia a fost „Mărunţica“, o lectură pentru copii pe care a parcurs-o când avea numai cinci ani. A urmat „Stejarul din Borzeşti“, la care a plâns ore în şir pentru băiatul care fusese pedepsit de turci. Calea deschisă de „Mărunţica“ a continuat cu sute de romane, unele citite la cele mai neobişnuite ore şi în cele mai ciudate locuri: pe sub bancă, în timpul orelor.

Şapte ani a fost profesoară la ţară

„Am început să citesc devreme pentru că am avut o familie care m-a îndrumat spre lectură şi mi-a dat o bună educaţie în sensul muncii şi al învăţăturii. Nu m-a obligat nimeni să iau note bune sau să citesc sute de cărţi“, spune femeia. Cornelia Vizitiu a făcut parte din formaţii de muzică şi a cântat la vioară, dar cel mai mult a atras-o studiul literaturii, al celei româneşti şi franceze. „Încă din clasa a IV-a ştiam ce vreau să fac şi de aceea, peste câţiva ani, când a venit momentul să dau la facultate, am ales filologia. Nici măcar nu m-am mai gândit la o altă variantă“, îşi aminteşte directoarea Bibliotecii Judeţene.

După terminarea facultăţii a urmat o perioadă plină de evenimente. A început să predea limba franceză la Şcoala din Tudora, unde făcea zilnic naveta. Şapte ani a învăţat copiii de acolo poeziile lui Baudelaire. „Experienţa acelei perioade a însemnat pentru mine o adevărată şcoală a vieţii. După acei ani de profesorat, nimic nu mi s-a mai părut cu adevărat greu“, recunoaşte femeia.

Ucenicia la bibliotecă a format-o ca profesionist

La Biblioteca Judeţeană a ajuns în 1986, după ce a renunţat la catedră. A început ca un adevărat ucenic, învăţând meserie de la cei care aveau deja experienţă în lu