Actul intai al spectacolului il ofera vanatorii la sosire. Se aduna intr-un loc dinainte stabilit, adusi in masini de teren, 4x4, cu sofer. Sunt imbracati dupa moda ultimului catalog de vanatoare Frankonia: haine "leopard', impletind ocru, verde, cafeniu, cu buzunare in relief, nenumarate, false si adevarate, impodobite cu fermoare si capse, bocanci "multistrat' impermeabili, cizme incalzite electric, palarii cu urechi ascunse – la caz ca e ger -, manusi cu fante pentru scos degetul la tragaci.
Coboara din masini gravi, importanti si miscarile lor au acea ostentatie calma a premeditarii diplomatice. Sunt atenti sa nu fie nici prea familiari, nici prea incliftati. Se saluta cordial, isi strang mainile, uneori, totusi, se imbratiseaza batandu-se pe spate, ca dupa o indelung asteptata regasire. Gesturile se vor barbatesti, degajand o aparenta cama-raderie "de guerre', desi majoritatea vanatorilor sunt genul care ar naufragia, pierind, daca ar fi lasati fara insotitor, pe o saltea pneumatica, intr-o piscina de hotel. Pluteste in jur un aer de "macho' puriu, oricum, trecut de cincizeci de ani, ca la pregatirea unor fapte de arme marete, amintind de debarcarea din Normandia.
Armele apar mai apoi, dupa ce "cospiritualii' s-au cunoscut, s-au recunoscut acomodandu-se reciproc, dupa ce "bisericutele' s-au format, cu acceptarea, vrand-nevrand, a plebeilor de sorginte estica. Caci, trebuie spus, plutocratilor occidentali li se adauga - invitati tot de catre gazda -, si deva parveniti romani. Armele, asadar, apar apoi: la inceput se arata tocurile sculelor, prelungi, din piele "natur', poansonata sau lucrata "la cutit' cu scene cinegetice. Miscarile protagonistilor par desprinse dintr-un film la "ralenti', avand precizia martiala a unor scene cu ucigasi platiti. Asa si este, doar ca aici ucigasii platesc, spre a putea ucide. Fermoarele sfaraie, capsele pocnesc stin