Iunie 1660. În Bucureştiul ocupat de turci şi tătari izbucneşte ciuma. Este prima epidemie de acest fel din istoria oraşului de pe Dâmboviţa. Un al doilea episod avea să fie consemnat 15 ani mai târziu, apoi altele şi altele până în 1829, când a fost ultima epidemie de „moarte neagră“ pe meleagurile bucureştene. Ciuma (sau pesta, cum i se mai zice după latinescul pestis) era cunoscută însă în lume de mult mai multă vreme. Se pare că a făcut prăpăd încă în Egiptul faraonilor, apoi în Roma antică. Dar, „oficial“, manifestările acestei cumplite boli – care, în Evul Mediu, a făcut ravagii teribile de la un capăt la altul al continentului nostru – sunt înregistrate începând din 1347. Acum, maladia ce are ca agent patogen bacteria Yersinia pestis (denumită astfel după cercetătorul Alexandre Yersin, de la Institutul Pasteur din Paris, care a descoperit-o în 1894) este eradicată din Europa – de foarte mulţi ani nu s-a mai înregistrat nici un caz în această parte a lumii. Dar în alte zone ale Terrei, pesta s-a manifestat până târziu, cum a fost în SUA, unde ultima mare epidemie a avut loc în 1924, iar un caz izolat a fost înregistrat chiar în 1984. Pe diverse alte meridiane însă, cum ar fi Madagascar, Mozambic, Tanzania, Congo, Algeria şi alte ţări ale Africii, precum şi în unele state asiatice, cu precădere în India, boala aceasta mai face şi astăzi vic Publicitate time. De pildă, în Congo a avut loc o asemenea epidemie acum trei ani... Cum spuneam, în Europa nu mai bântuie ciuma – ceea ce nu înseamnă însă că nu avem parte de alte epidemii grave, cum ar fi SIDA, infecţiile cu hepatitele B şi C, iar mai recent gripa A/H1N1 (zisă şi porcină). Cu toate acestea, specialiştii europeni în arheologie medicală (iată, există şi un asemenea domeniu de cercetare!) şi-au îndreptat obiectivul spre maladia generată de Yersinia pestis. De ce tocmai asupra acestei boli? Pentru că acum