În copilăria mea - petrecută în împrejurări proletare, la periferia unui mare oraş din vestul ţării -, mulţi dintre bărbaţii cartierului nostru beau la birtul din colţ ceva misterios pentru mine care se chema „monopol cu dulce". M-am gândit mai târziu, când am început să descifrez noţiunile vehiculate prin preajmă, că băutura aceea dobândise acest nume în jargon pentru că monopoliza magnetic întreaga atenţie a bipedului îngurgitativ, seducându-l pe preţuri de nimic, cu destulă viteză... De ce „cu dulce"? Pentru a mai smeri un pic, probabil, cu ajutorul unui minuscul păhărel de sirop, tăria alcoolului brut.
Mi-am reamintit aceste detalii ale culturii masculului dominant din socialism citind despre pretenţiile doamnei comisar Kuneva de a nărui monopolul C.F.R. pe piaţa românească a drumurilor de fier. În numele drepturilor călătorilor la bune tratamente - auzi acolo! - doamna Meglena Kuneva cere apariţia concurenţei în materie, şi la noi.
Este lucru ştiut că nici unul dintre guvernele României, roşii, galbene, albastre ori oranj, nu ar lăsa pentru nimic în lume la cheremul liberei concurenţe marile monopoluri ale economiei, chiar dacă unii dintre preşedinţi, mai tari în glas, au pus, când şi când, trompeta şi pe acest subiect. Una este să dai ceva pe goarnă, folosesc jargonul de faţă numai spre a face textul acesta accesibil şi politicienilor, şi cu totul altceva să pui mâna şi să faci ce ai zis. Logica politică împiedică prin părţile noastre o altă formă de raţionament decât aceea după care, dacă tot ai zis-o, ce s-o mai şi faci?!... În caz de ceva, ai alibiul, dovada că enunţul există, că te-ai sforţat şi ai atras atenţia... Dacă îm¬prejurările au fost potrivnice... Ce să-i faci?!
În programul electoral al fostului ministru al Transporturilor care a intrat în istorie prin cinicul afişaj de pe drumurile cu cârpeli şi hârtoape „Aici sunt banii dumne
