Şi-n pantaloni strâmţi, şi pe tocuri înalte, Elena Udrea tot are absorbţia bună. Pe vremurile astea umede, prevestitoare de inundaţii, mărgica de înţelepciune emisă (pe postul tv cel mai finanţat de Elena Udrea) de cel mai umilit preşedinte din istoria recentă a republicii ar putea trece drept o veste bună. Vestea proastă, atunci, e că regina absorbantelor a fost nevoită, printr-o decizie politică măcar discutabilă, să plece dintr-o funcţie publică pe care o înnobila prin simpla ei prezenţă. }ărişoara asta atât de încercată a fost privată nedrept de o competenţă, iar competenţa însăşi - în care, oase, pantaloni strâmţi şi pe tocuri înalte – a constatat amar că nici măcar ea nu-i profet(ă) în ţara ei. Mă rog, vorba vine a ei. Am păstrat formularea doar de dragul rigorii licenţei literare. E, până la urmă, ţara lor, a competenţilor portocalii neînţeleşi de poporul prost, că noi nu oricum prea mai avem loc în ea. Şi, în definitiv, cred că ne şi merităm soarta. Fiindcă l-am umilit ca nişte netrebnici nerecunoscători pe Traian Băsescu.

Cel mai uninominal dintre toţi aleşii patriei ne-a reformat (aproape tot) statul, noi am făcut-o cu forţa pe mezină-sa europarlamentar şi tot ne-am aruncat la vânzări anterioare în numele fie-sii a mare. El ne-a promis că o să trăim bine şi ne-a asigurat de asta, noi chiar nu vrem. El s-a împrumutat cu zeci de miliarde de euro pentru noi şi ne aduce scutul antirachetă la Deveselu, noi îl obligăm să locuiască într-o hardughie pe malul lacului şi să meargă ba cu un hârb de 150.000 de euro, ba cu o sărăcie de elicopter. El a condamnat în Parlament comunismul şi securitatea, noi nu vrem să-i găsim dosarul de urmărit, insinuăm cu iresponsabilitate că l-a trimis Elena Ceauşescu la Anvers şi am pus un activist utecist premier. El ne-a căutat la fiecare trei luni în Piaţa Universităţii, noi i-am dat ţeapă şi nu ne-am dus. El e cu democra