Cum de ne-am trezit loviţi dintr-o dată, cu atâta forţă, de un vârtej de zăpezi şi de vânturi într-un moment ce părea să confirme previziunile de iarnă blândă în luna lui gerar? Întrebarea nu-i lipsită de sens. Căci, până să se fi pornit viscolul, au fost multe zile excesiv de călduroase. Şi dintr-o dată…
…În vara lui 2005, uraganul „Katrina” lovise cu furie coasta de sud a Statelor Unite. Un vârtej neobişnuit de puternic. Au murit 2000 de oameni şi au fost contabilizate mari pagube materiale. Specialiştii au explicat, atunci, că uraganele îşi adună forţa din excesul de căldură de la suprafaţa apelor oceanelor. În august 2005, din Golful Mexic, unde apele de la suprafaţă erau mult mai calde decât media istorică a lunii august, a pornit furtuna. Fără îndoială, şi acum, în 2012, ferocitatea viscolului care a lovit România a fost, dacă nu determinată, cel puţin amplificată de excesul de zile călduroase peste media istorică a lunii ianuarie.
Fenomenele din economie sunt, adesea, aidoma celor din natură. Nici naturii, nici economiei nu-i fac bine excesele. Supraîncălzirea, de exemplu. Sfertul de secol de aur al lumii capitaliste – cei 25 de ani de creştere economică excepţională de după Al Doilea Război Mondial, în America de Nord, în Europa de Vest şi în Japonia – a curs fără întreruperi tocmai pentru că economiile amintite n-au cunoscut excese. Au fost 25 de ani fără supraîncălziri în economie. Să ne amintim că Marea Criză din 1929-1933 a lovit atât de puternic planeta după ce şi-a adunat forţa din „apele” supraîncălzite de la suprafaţa vieţii economice şi sociale de după Primul Război Mondial. „Anii nebuni” ai Americii, cu dezlănţuiri în toate domeniile, care au culminat după 1926 cu iluzia dusă la absurd că preţurile acţiunilor la bursă pot creşte la nesfârşit şi că oamenii se pot îmbogăţi la nesfârşit, au fost principala cauză a dezordinii economice şi