Bancherul Andriuşa nu a primit cu prea mare bucurie decizia de a deschide o filială pe Insula Şerpilor. Şefii i-au spus că e un spaţiu de vis şi că, deşi insula are numele pe care îl are, nici măcar şerpii nu-l vor deranja acolo
Bancherul Andriuşa nu a primit cu prea mare bucurie decizia de a deschide o filială pe Insula Şerpilor. Şefii i-au spus că e un spaţiu de vis şi că, deşi insula are numele pe care îl are, nici măcar şerpii nu-l vor deranja acolo. Şi i-au mai spus să o ia ca pe o avansare.Acum cotrobăie prin pustietatea de 17 hectare după nişte vechituri, ca să-şi amenajeze biroul. Hălăduind fără frică, tocmai ce se împiedică de nişte ligheane ruginite. E tot ce-a mai rămas prin partea asta de insulă din vestitele instalaţii de ascultare şi de monitorizare ale Uniunii Sovietice, destinate flancului sudic al NATO. Atârnând “ligheanul” cel mai mic şi mai căptuşit cu sârme de diferite culori de un par, conectează cablurile la un ecran de radar abandonat într-un smoc de iarbă. Zââââm, se-aude instantaneu şi pe ecran apar imagini cu Cetatea Tighina, centrul de comandă al Federaţiei Ruse din preajmă, din Transnistria.
Ca să vezi! Cu ajutorul ecranului de radar se prind posturile tv. Deh, nu-i place să vadă ruşi, că el până una-alta-i ucrainean. Îşi slăbeşte nodul la cravată şi-şi duce instalaţia lângă o baracă metalică, chiar biroul lui. Acolo se face comod şi, cocoţat pe un scaun care se învârte, trage mai aproape ecranul de radar. Dintr-o sfoară legată de “lighean” îşi face telecomandă pentru noul său televizor. Strunând hărăbaia din par îi apar imagini de la Pristina. Nişte bărboşi, musulmani sadea, s-au înfăşurat în steagul Americii, ţipând şi dansând bucuroşi că sunt independenţi. Brusc, şi pe Andriuşa îl cuprinde exaltarea. Păi o nouă naţiune are nevoie de sfaturi financiare, de bani împrumut... Bineînţeles că ăştia din Kosov