Francezii se pregătesc să trimită la Bucureşti noi "loturi" de români de etnie romă, care-i încurcă. Doi părinţi români din trei vor să-şi trimită copiii să studieze în străinătate.
De ce e văzută România ca un fel de batalion disciplinar? De ce regretă părinţii că n-au plecat din ţară şi îşi doresc ca măcar copiii lor s-o facă? Iată, probabil, cel mai teribil semn că lucrurile merg dezolant în ţară şi că speranţele au devenit doar dovezi de naivitate.
În prima zi a noului an şcolar, o zi de 13, au lipsit, cu mici excepţii, festivităţile organizate de obicei în cinstea politicienilor. Nu, asta nu înseamnă că mai-marii zilei au fost brusc loviţi de decenţă şi bunsimţ. A fost un soi de "ordin pe unitate" menit să-i ferească pe liderii PDL de huidulielile de care au cam avut parte în ultima vreme. Printre cei care "s-au riscat" au fost cei doi F: ministrul educaţiei şi vicepreşedintele PDL Gheorghe Flutur. Amândoi au ales locuri sigure (Funeriu la Arad, Flutur la Suceava), amândoi au generat acelaşi tip de discurs în care principiile corecte s-au transformat în lozinci ("să trecem de la toceală la un învăţământ bazat pe competenţe" - Funeriu, respectiv "elevii trebuie învăţaţi să înveţe" - Flutur).
Între timp, la Fâstâci (Vaslui), peste o sută de elevi au început cursurile, în al treilea an consecutiv, în cantonul silvic de la marginea pădurii şi în clădirea fostului dispensar medical (vechea şcoală a fost dărâmată, iar pentru cea nouă nu mai sunt bani), iar la Holdea (Hunedoara) copiii din sat învaţă, tot de trei ani, într-un container lung de cinci metri şi lat de trei (pentru că vechea şcoală e prea dărăpănată).
Jurnaliştii prea aleg cazuri răzleţe, prea văd numai aspectele negative. De ce nu vorbiţi despre şcolile autorizate sanitar în care învaţă 90,5% dintre copiii din România, după cum a ţinut să arate ministrul Fun
