Cu patru ani înainte de revoluţia franceză, în 1785, la Imprimeria Societăţii Literare Tipografice, Paris, apare Tomul şaptezeci şi doi din Opere complete de Voltaire. Este un volum cartonat (doi) imprimat pe o hîrtie de mătase cretată, tipărit în vechea ortografie franceză, paginile avînd cotorul aurit. Nu e atît o carte, cît Timpul însuşi editat. Ediţia împlineşte aproape două secole şi jumătate.
Întîmplarea face să se rupă în două, deschizînd cartea, recent, la pagina 89 - Scrisoarea IX - Sur les juifs.
Chestiunea evreiască se dezbate şi astăzi cu atîtea conotaţii politice, sociologice, mai cu seamă după cele două războaie mondiale cu izbucnirile rasiale tragice.
Scris înaintea conflagraţiilor moderne, cu patru ani mai puţin decît revoluţia ce avea să schimbe soarta lumii, eseul acesta, de o inspiraţie senină, se ocupă de ceea ce deosebeşte esenţial cele două religii: creştină şi mozaică.
Tălmăcesc doar unele fragmente ce mi s-au părut mai interesante pentru cititorul de astăzi, avizat.
*
* *
"Dintre toţi cei ce au atacat religia creştină în scrierile lor, evreii sunt poate cei mai de temut; iar dacă le-ai opune minunile Domnului nostru Isus Cristos, unui cărturar mediocru i-ar fi cu neputinţă să le ţină piept iudeilor (...).
"Toldo Jeschut este cea mai veche scriere iudaică îndreptată împotriva religiei noastre din cîte ne-au fost transmise. Este o biografie a lui Isus Cristos cu totul contrară sfintelor noastre evanghelii; ea pare să existe din cel dintîi secol, scrisă chiar înaintea evangheliilor, întrucît autorul nu vorbeşte despre ele; poate că ar fi încercat să le respingă, dacă le-ar fi cunoscut. În ea se scrie că Isus a fost fiul adulterin născut de Miriah sau Mariah şi conceput de un ostaş pe nume Josif; se mai povesteşte că Isus şi Juda au vrut fie să devină căpeteniile unei secte; că a