„Dacă ar fi să numesc cea mai mare realizare din viaţa mea, probabil ar fi influenţa pe care am avut-o asupra tratamentului bolnavilor cardiaci şi chirurgiei cardiace din România.“ (Dr. Marius Barnard) Lansarea cărţii Momente-cheie dintr-o viaţă în slujba binelui. Amintirile unui chirurg legendar de Simon Norval şi Marius Barnard (traducere de Daniel Constantinescu, Martin S. Martin, Anca Constantinescu, Mihaela Farcaş şi Andrei Constantinescu; prefaţă de Daniel Constantinescu) a avut loc la librăria Humanitas Cişmigiu, în prezenţa a doi dintre traducători, doctorii Daniel Constantinescu şi Martin S. Martin, amfitrion fiind Gabriel Liiceanu. Daniel Constantinescu a amintit că Marius Barnard a devenit cunoscut în România în împrejurări legate de vieţi omeneşti care trebuiau salvate prin operaţii pe cord, apoi a vorbit despre primul transplant cardiac şi următoarele, realizate de echipa condusă de Christiaan Barnard, la Groote Schuur Hospital din Cape Town, în 1967. Din păcate, supravieţuirea nu era foarte lungă deoarece nu se descoperise medicaţia imunosupresoare cu adevărat eficace, care să elimine rejetul grefei. În România, pe vremea aceea, chirurgia cardiacă era într-o stare de plâns, după ce fusese iniţiată şi dezvoltată de doctori mari, capabili, vestiţi – Hortolomei, Setlacec. În opinia lui Daniel Constantinescu, ea a decăzut apoi deoarece a fost dată pe mâna unor persoane fără experienţă chirurgicală – ministrul sănătăţii, care făcuse studii despre arsuri în Uniunea Sovietică, apoi un alt lider politic, consilierul lui Ceauşescu în probleme de sănătate. Mortalitatea postoperatorie era foarte mare, de aceea bolnavii, adulţi sau copii, se adresau clinicilor din Franţa, Germania, Anglia, Italia, iar după primul transplant cardiac, şi în Africa de Sud, unde costul era de zece ori mai mic şi rezultatele spectaculoase. Marius Barnard s-a întrebat ce se