"Domnul deputat Remus Cernea se dovedeşte un extravagant, ca să folosesc un cuvânt liniştit. Eu nu am absolut nimic să le reproşez homosexualilor, îi consider doar nişte oameni bolnavi. Homosexualitatea nu este o stare firească, nu este o relaţie naturală, motiv pentru care, după părerea mea, nu are absolut nicio şansă", spunea zille trecute liderul senatorilor PNL, Puiu Haşotti.

Reacţia “distinsului” politician la propunerea recentă a deputatului USL, Remus Cernea, privind recunoaşterea căsătoriilor gay, nu face decât să confirme, de data asta dintr-o altă perspectivă, impresia jenantă pe care Haşotti o lăsase cât s-a aflat la cârma Ministerului Culturii, în primul Guvern Ponta: o anvergură intelectuală mai redusă decât cea a aripilor de lăstun şi un respect pentru stabilirea adevărului istoric comparabil cu al comunistului Roller.

Din acest punct de vedere, devine grăitor fie şi numai episodul de vara trecută, când Puiu Haşşoti, pe atunci ministru, s-a opus ca un gladiator eforturilor unor cercetători de a stabili originea etnică a primilor voievozi valahi.

Dar, dacă la vremea respectivă senatorului liberal de Constanţa îi era teamă de fantomele cumanilor, de secole decedaţi, astăzi spaimele sale privind nunţile între homosexuali s-ar putea să îşi găsească greu şi foarte greu un leac.

Cu propunerea lui Cernea poţi să fi sau nu de acord, iar dacă dezbaterea s-ar deschide cu adevărat şi în România, cu siguranţă că focul argumentelor pro şi contra ar dura mult.

Ar fi şi normal, în condiţiile în care niciunde în lume o astfel de idee nu s-a concretizat sau, din contră, nu a fost evacuată din spaţiul public peste noapte.

Însă modul primitiv de exprimare nu are scuze.

Indiferent de opinia pe care ai avea-o pe un anumit subiect, lipsa decenţei şi atacurile de tip nazist nu fac decât să altereze miezul dezbaterii, iar din acest punc