Actorul vorbeşte despre "şlagărele" sale şi îşi aminteşte de colegi, bani şi de Securitate. Sursa: VLAD STĂNESCU

Publicul îl ştie ca "Păcală", "Căpşună" sau "Ieremia", iar prietenii îi spun "Bică fără frică". Sebastian Papaiani a vorbit pentru EVZ despre filmele vechi şi noi, dar şi despre salarii. Atât cele de atunci, adică înainte de 1989, cât şi despre cele de acum. Maestrul a părăsit teatrul la 62 de ani, când "o directoare de la Teatrul Odeon şi-a permis să mă pensioneze".

EVZ: Care a fost cel mai important examen al vieţii?

Sebastian Papaiani: Primul film. Un tânăr student poate se gândeşte sau aspiră la asta, dar nu crede că va face film. În 1962 am făcut primul meu film (n.r. - "Partea ta de vină").

Aţi avut emoţii la primele filmări?

Cum să nu? Fără emoţii nu se poate trăi. Oamenii transmit emoţii chiar şi atunci când spun "bună ziua", darămite când trebuie să spui ceva unei naţii. Sigur că am avut. Emoţiile sunt creatoare, dacă te bazezi pe talent. Am terminat Institutul de Teatru, IATC-ul, şi am dat de un regizor bun, domnul Mircea Mureşan. Eu aveam 21 de ani pe atunci.

Aţi lucrat cu mulţi actori mari. Ce vă sfătuiau?

Actorii sunt talentaţi. Talentul nu are vârstă. El nu se inhibă decât atunci când un grup îl neagă. Ei nu erau cu mult mai bătrâni decât mine. Cei mai bătrâni m-au sfătuit, şi mi-au spus: "eu te sfătuiesc pentru că ai talent. Dacă nu aveai, nu îţi spuneam două vorbe, te lăsam să îţi faci treaba". Nu am avut emoţii în preajma lor. Sau, dacă le-am avut, au fost atât de creatoare încât nici nu le-am simţit.

Cui aţi acorda o stea pe Aleea Celebrităţilor?

Aş alege pe cineva din provincie. Sunt actori foarte buni acolo. Le-aş pune, cu prietenie şi cu dragoste, o stea acolo, pe trotuarul ăla unde "ne calcă lumea în picioare". Aş felicita tot ce există bun, dar nu mai ştiu u