De la Cleopatra cea cu nas proeminent la Kate Moss cea anorexică, modelele de frumuseţe feminină au trecut prin transformări radicale de-a lungul timpului. Idealul feminin stă sub semnul influenţelor culturale şi capriciilor modei. Istoria ne oferă mai multe portrete ale femeii perfecte. Nasul proeminent atât de urât astăzi de femei şi de bărbaţi deopotrivă era în Antichitate un reper al perfecţiunii feminine. Cea mai faimoasă regină a Egiptului, a cărei frumuseţe a cucerit Roma, nu avea nimic din frumuseţea actriţei Elizabeth Taylor, care a întruchipat-o pe Cleopatra în celebra peliculă din 1963, în care a jucat alături de Richard Burton. Monedele din Egiptul Antic o înfăţişează pe Cleopatra cu un nas şi o bărbie proeminente, deloc atrăgătoare dacă ne raportăm la reperele frumuseţii zilelor noastre. Corecţia nasului – rinoplastia – este astăzi în topul celor mai populare intervenţii chirurgicale estetice din lume.

Talia mare, rareori în vogă

Mergem mai departe în istorie la un alt model al perfecţiunii feminine: cel al femeii rubensiene, din Evul Mediu. Formele pline, sânii voluptoşi, talia mare şi şoldurile late erau atunci idealul de frumuseţe în viziunea masculină. Însă aceasta a fost una dintre puţinele perioade din istorie în care talia mare era considerată un etalon al frumuseţii feminine. Talia subţire este o trăsătură fizică foarte apreciată şi evidenţiată de nenumărate ori de-a lungul timpului în modă. Ca dovadă, corsetul este un obiect vestimentar fără vârstă. De cea mai mare popularitate s-a bucurat în secolul al XVII-lea şi apoi, din nou, în secolul al XIX-lea, dar nu aceea este perioada în care a apărut. Dovezi arheologice arată că femeile din Creta purtau corset în jurul anului 2000 î. Hr.

La început de secol XX, perfecţiunea feminină capătă chipul lui Elsie Scheel, o tânără studentă în vârstă de 24 de ani. Într-o serie de articole a