Guvernul Tariceanu bis a fost lansat asadar la apa. Cum suntem la sfarsitul unei ierni secetoase, nu prea e destula apa, fie si pentru un vaporas comasat. Pe chei, singurul capitan de meserie, in adunarea de gura-casca, prefera sa se-ntoarca cu spatele. Dl Orban, noul ministru al Transporturilor, incearca sa sparga o sticla de vin spumos de peretii jilavi ai ambarcatiunii. Exercitiul nu reuseste, in ciuda dexteritatii aruncatorului.
"Dragii romani", intr-un fabulos spirit de trezire la realitate, se simt precum localnicii acelei capitale africane vizitate in anii ‘50 de un fost presedinte vest-german. La coborarea din avion, oaspetele i-a observat pe ambasadorii albi ai fostelor tari coloniale inconjurati de autohtoni. Li s-a adresat cu lipsa de complexe a dlui Tariceanu: "Doamnelor si domnilor, dragi negri!". Doamnele si domnii, in cazul nostru, sunt membrii guvernului renascut prin cezariana (in sensul in care cezarul Traian ramane mamosul chitit al noii aparitii). PSD, partidul vechilor colonisti euroasiatici, participa la ceremonie, cu expresia favorita a virtutii omagiate de viciu. "Dragii negri" sunt "dragii romani". Ei pulseaza undeva in fundal, dar votul si parerile lor nu mai conteaza decat in codul retoric al corectitudinii politice, impus de democratie si siluit de reprezentantii ei.
Guvernul Tariceanu bis este rezultatul acelei interventii chirurgicale in urma careia se constata ca tratamentul a reusit, iar pacientul este mort. Din punctul de vedere al reprezentarii, acest guvern legal nu are legitimitate. El s-a despartit acum definitiv de votul din noiembrie 2004. Din punctul de vedere al capacitatii de functionare, avem de-a face cu un artefact neviabil, altfel decat prin bransarea la tubul de oxigen pe care-l manevreaza autopsierul. Adica PSD. Este vorba de un guvern dublu minoritar a carui vulnerabilitate algoritmica il transforma exclusiv
