Iata, a aparut mult-asteptatul Jurnal portughez al lui Eliade, impreuna cu textele complementare, insotit de volumul exegetic al dlui Sorin Alexandrescu. S-ar putea spune ca acum sintem cam cu toate cartile pe masa, in ceea ce priveste dosarul politic al lui Mircea Eliade. Avem de-a face, intr-adevar, cu surprize?
in opinia mea, acestea s-ar putea manifesta doar in rindurile publicului larg, nu si in al celor cit de cit specializati in viata si opera savantului religiilor si scriitorului explorator al fantasticului. Scurt spus, avem niste confirmari ale informatiilor din alte surse, dar nu si noutati fulminante.
Ca om care am avut sansa sa primesc de la autor Romanian Roots de Mac Linscott Ricketts imediat dupa aparitie – e un fel de-a spune, pentru ca autorul mi-a trimis-o imediat, dar la mine a ajuns dupa opt luni, ceea ce inseamna ca vor fi fost si ceva antecititori „de specialitate“ –, am avut primele informatii despre simpatia/apartenenta legionara a lui Mircea Eliade inca din 1988, iar datorita trimiterilor bibliografice ale profesorului american, am putut verifica tot cam atunci pe textele din presa vremii. Am regretat in acel moment ca autorul n-a fost mai grabit in redactare sau ca nu mi-a trecut prin minte sa ma duc din proprie initiativa la publicatiile legionare, in 1985, cind scriam primul studiu amplu despre Criterion, astfel incit acesta sa nu fi fost vaduvit de dimensiunea legionara a unuia din cei mai importanti si mai activi membri. Colectiile erau la Fondul S? Fara indoiala, dar mai mult de jumatate din bibliografia consultata de mine atunci era in acelasi loc! Dar versiunea americana a monumentalei monografii a fostului student al lui Eliade a circulat in Romania in doar citeva exemplare, iar cea in limba romana a aparut de-abia acum doi ani. E adevarat, de mai bine de un deceniu „textele legionare“ circula in presa, in volum,