Toate acestea insa sunt expresia unui interes extern pentru Romania, un cec in alb primit de la Washington si Bruxelles mai degraba, decat efectul unor merite speciale ale Executivului. In particular, oficiali din UE spun ca nimeni nu se autopacaleste la Bruxelles atunci cand vine vorba de situatia reala din tara. "Gaurile" din cascavalul justitiei si administratiei romanesti sunt vizibile de departe. Privatizarile mari au batut pasul pe loc, iar cele mici sau mijlocii s-au decis exclusiv pe linie de partid. Mult trambitata crestere economica nu inseamna defel ca s-au produs schimbari de substanta in structura economiei, ci e in principal rezultatul investitiilor facute din fondurile Uniunii Europene si ale Bancii Mondiale, plus al intrarilor de bani de la cei care muncesc in strainatate si care toate la un loc insumeaza probabil peste 1,5 miliarde dolari anual, generand o crestere automata a PIB-lui mai mare de 4%.
Deocamdata insa, decizia politica la nivelul UE este aceea de a se incerca "tragerea Romaniei in interior", dincolo de pacatele bine cunoscute ale actualei guvernari si de problemele grave ale societatii romanesti in ansamblu.
Pe de alta parte, nu tot ce vine de la Bruxelles e in mod automat o binefacere. Analisti de prestigiu, precum foarte cunoscutul profesor de economie de la Harvard Jeffrey Sachs, apreciaza ca dorinta Uniunii Europene de a impune noilor membri, majoritatea provenind din Europa de Est, obligatia de a adopta in ritm accelerat reglementarile sale, adesea stufoase si inflexibile, va avea un impact economic negativ. Noul Cod al Muncii e doar un exemplu in acest sens.
Mediile de afaceri din aceste tari sunt probabil mult prea fragile pentru a absorbi peste noapte, fara a se resimti, severele reglementari comunitare. Daca la inceputul anilor 1990 ar fi fost respectate la litera toate prevederile in vigoare, Romania nu
