Soldul acestor depozite a urcat de aproape sase ori de la sfarsitul lui 2006 si pana in iunie, cand a atins un varf istoric de 5,94 miliarde de euro. Luna iulie a adus doar o scadere marginala, pana la 5,8 miliarde de euro.
Practic, bancile locale schimba leii pe care ii detin contra euro in cadrul unor tranzactii (cross currency swap) cu banci din strainatate. Ulterior, strainii plaseaza leii atrasi in depozite pe termen lung tot la bancile locale. In cazul in care depozitele au scadente mai mari de doi ani, bancile locale nu mai sunt nevoite sa constituie rezerve minime obligatorii, potrivit normelor BNR.
Astfel, banca locala obtine finantari in euro la costuri comparabile cu cele de pe pietele internationale, iar in acelasi timp reusesc sa isi pastreze si lichiditatile in lei. Costurile legate de rezervele minime obligatorii sunt importante, in conditiile in care BNR le impune bancilor locale sa imobilizeze 20% din fondurile atrase in lei (pe perioade mai mici de doi ani) si 40% din cele in valuta - indiferent de maturitate.
Nicolaie Alexandru-Chidesciuc, senior economist al ING Bank, noteaza ca pe piata locala concurenta pentru atragerea de resurse, necesare pentru a continua activitatea de creditare, a devenit tot mai puternica. Presiunile se resimt atat pe lei, cat si pe valuta, iar aceasta nevoie a stimulat bancile sa recurga la astfel de mecanisme complexe, care le permit sa atraga fonduri euro la costuri mai bune si sa isi pastreze totodata si lichiditatile in lei.
Chidesciuc subliniaza ca in totalul de 5,8 miliarde de euro nu pot fi incluse plasamentele speculative, deoarece acestea au in general scadente foarte scurte.
Pe plan local, creditele acordate de banci clientelei depasesc depozitele atrase cu 38 de miliarde de lei (10,6 miliarde de euro). Astfel, jucatorii locali sunt puternic dependenti de finantarile atrase din stra
