Foto: Cristian Crisbăşan Dragă John,
La început am crezut că este o glumă proastă. Francezii au obiceiul ca uneori să facă aşa ceva. Ulterior, am văzut cu stupoare că şi-au luat gluma atât de în serios, încât au făcut din ea un caz public şi politic. De „politically corectness”, mai precis. Şi azi, presa din toată lumea face din tine un ţap ispăşitor „haute-couture” ca să stoarcă audienţă. „Casa Dior l-a concediat după 15 ani pe John Galliano din funcţia de director artistic.” Motivul? Atitudine antisemită!
Cred că, dacă în loc să fi spus la beţie că-l adori pe Hitler, ţi-ai fi manifestat admiraţia pentru Stalin, totul ar fi fost considerat o poveste „tres chic”, nu-i aşa?
Te-ai întrebat vreodată, John, de ce este foarte „cool” să porţi însemne comuniste – tricouri cu Che Guevara, Stalin, Lenin, stema Uniunii Sovietice sau aceea a partidului comunist cu secera şi ciocanul ori steaua roşie cu cinci colţuri –, în schimb, pentru orice aluzie de acelaşi gen la regimul nazist eşti taxat imediat ca antisemit? De ce se operează cu această dublă măsură? Regimul criminal nazist s-a încheiat definitiv acum peste 60 de ani. Cancerul comunist mai face încă victime şi azi în toată lumea.
John, n-am să te disculp pentru ceea ce ai spus, invocând în apărarea ta o temporară pierdere de luciditate datorată consumului de alcool şi unui acces de furie. Pentru că eu cred că n-am de ce să te disculp. Singura „crimă” pentru care te consider vinovat este aceea că ai transformat creaţia ta într-o armă de exterminare sistematică a prostului gust şi a nonvalorii din arta designului vestimentar. Şi eu mai cred că, aşa cum spunea şi Adlai Stevenson, „o societate cu adevărat bună este aceea în care
te simţi în siguranţă chiar dacă eşti impopular”.
Tu erai un artist recunoscut înainte ca Dior să te angajeze. Mai precis, tocmai de aia au făcut-o. Numele tău era
