În acest mic Paris găunos care este Bucureştiul, viaţa este tot timpul palpitantă la modul negativ şi de aceea sănătatea populaţiei, şubredă. Pe trecerea de pietoni eşti agresat, iar culoarea verde a celui fără vehicul nu face decât să aţâţe şi mai tare iritarea frustrată a unor şoferi, după cum pietonul nu cunoaşte decât antireguli legate de traversat. Se scuipă copios, se aruncă cu năduf amabalaje, se înjură şi, mai ales, se drăcuie în „cea mai creştină dintre ţări“. Se fură de dragul artei şi din profesionalism, se cerşeşte pentru că rentează, iar pomana se dă întotdeauna cu o undă de suspiciune. Copacii se ciuntesc („tunsoarea de primăvară“), dacă nu se dezrădăcinează complet pentru construcţia unor bodegi. Orcii au pus stăpânire pe verdeaţa oraşului. Oameni maturi continuă mentalitatea de puber-sub-comunişti care nu plăteşte transportul în comun. Femei şoferiţe care au devenit birjari la concurenţă cu bărbaţii. Și câte şi mai câte... Este, deci, palpitant. Prin contrast, în Occident sau aiurea este îngrozitor de cenuşiu.

Ce cultură în afară de a noastră a mai alcătuit un Atlas al mitocăniei urbane? Vă rog să-l răsfoiţi, e scris în latineşte şi realist ilustrat!

În numerele ultime ale revistei 22 au apărut constant reflecţii asupra imoralităţii fără niciun scrupul din zona politicului. A fost vorba de eşecul propunerii legate de integritate în cadrul PDL (Preda, Voinescu şi Macovei), precum şi de un caz similar în cadrul PNL (refuzul de a da curs cererii Săftoiu, Oprea, Orban privind punerea în discuţie a alianţei cu partidul lui Dan Voiculescu, ultimul dovedit turnător al Securităţii); a fost vorba de afacerea vămilor; a fost vorba de cazul Severin, de cazul Marius Petcu, de povestea WikiLeaks românească; este vorba permanent de persoane publice care sunt premiate cu nota zero la purtare.

Impresia în trecerea de la spaţiul public stradal la c