Deputatii si senatorii stiu ca pot da telefoane la ministri sa le ceara bani, stiu ca acestia din urma se vor executa si le vor indeplini toate fanteziile. Odata cu demararea campaniei electorale suvoiul de promisiuni a inceput sa curga asemenea unui rau umflat. Toti candidatii au pus pe masa artileria grea si trag in toate directiile, doar, doar o sa primeasca numarul necesar de voturi ca sa prinda un loc in Parlament pentru urmatorii patru ani. La fel se desfasoara campania electorala si in alte state, care au in spate sute de ani de democratie. Deosebirea fundamentala in cazul nostru este ca persoanele care isi doresc un loc de deputat sau senator au ajuns sa propuna votatilor lucruri cat de poate de marunte si care nu tin de atributiile unui parlamentar. De exemplu, candidatul X le propune celor din colegiul sau ca va muta institutia Y din zona fiindca incurca traficul. O alta persoana ii imbie de oameni cu ideea unui Case de Ajutor Reciproc si un spital. Un altul spune ca va gasi fonduri sa ridice o biserica. Mai rau, in mediul rural candidatii fac tot soiul de promisiuni obscure: constructia unui drum, a nu stiu ce scoala sau a vreunui podet care sa duca la matusa de pe deal. Problemele abordate de ei sunt cat se poate de reale pentru oamenii din zona vizata. Fac parte din viata lor de zi cu zi. Ciudat este ca nu sta in puterea unui parlamentar sa faca nimic din chestiunile concrete pe care le propun. Un deputat sau un senator nu poate decat sa voteze o lege sau alta care are rolul de a ajuta sau imbunatati viata persoanelor in general, nu in particular. O lege trebuie sa fie egala tuturor, ea nu poate sa se refere la colegiul Z din judetul Iasi decat in cazuri absolut exceptionale. De exemplu, in momentul in care intr-o zona are loc o inundatie puternica se pot propun masuri de ajutorare, dar asta tine déjà de solidaritate si de aici intram pe teritoriul guver