Cei mai mulţi germani cred că fac un gest de caritate atunci când lasă haine folosite într-un coş de colectare. În fapt, donaţiilor lor reprezintă o afacere profitabilă care afectează chiar şi ţările în curs de dezvoltare, remarcă publicaţia Deutsche Welle.

Blugi, tricouri, rochii sau cămăşi pe care nu le mai poartă - toate sunt donate de nemţii generoşi în scopuri caritabile. Însă organizaţiile de caritate din Germania primesc mai multe haine decât pot ele livra nevoiaşilor. Drept urmare, organizaţii importante precum Crucea Roşie îţi dau acordul ca numele sau logo-ul lor să fie folosit de către colectorii care au un interes pur comercial.

Hainele folosite sunt sortate şi apoi vândute, în funcţie de calitate, ca materii prime pentru a fi reciclate sau ca marfă la mâna a doua. Colectarea, sortarea şi transportarea hainelor costă bani, deci, în principiu, vânzarea lor nu poate fi contestată, spune Andreas Voget, directorul unei organizaţii de caritate, care pledează pentru mai multă transparenţă în activităţile cu haine la mâna a doua.

Preţ bun, valoare şi o bună selecţie: acestea sunt motivele pentru care africanii cumpără haine importate din Europa sau America de Nord, iar cu aceste avantaje nu pot concura nici hainele produse local, nici cele importate din China. În multe ţări africane, între 60 şi 80 la sută dintre articolele de îmbrăcăminte sunt cumpărată la mâna a doua, iar din cauza sărăciei, cererea la nivel mondial pentru haine second-hand este în creştere, spune Voget.

Criticii susţin că hainele importate sunt responsabile de moartea producţiei de textile din multe ţări africane. Potrivit unui studiu, dispariţia producţiei locale de textile în anii '80 şi '90 poate fi atribuită, în proporţie de 50 la sută, importului de haine SH. Condiţiile precare de producţie din ţările respective au contribuit, de aseme