Poziţia femeii în comunism a evoluat de la femeia-sondor la femeia-mamă eroină. În ultimii ani, „Scînteia“ marca ziua de 8 Martie prin articole despre ţesătoare şi grupaje elogioase care se înscriau în seria cultului Elenei Ceauşescu. Mihaela Miroiu, profesor universitar şi militantă feministă, spune despre comunism că le—a oferit femeilor, doar în aparenţă, anumite drepturi. Dreptul l-a vot a fost introdus în 1946, de Petru Groza. Comparativ , în SUA a fost acordat în 1920, iar în Germania, în 1918.
Până după Revoluţie, acesta a fost, însă, o obligaţie şi nu un drept, susţine Miroiu, la fel ca şi dreptul la muncă. De aceea, se poate spune că femeile au votat cu adevărat abia în 1992. Singurele merite ale comunismului au fost, în opinia profesoarei, faptul că regimul le-a acordat o relativă independenţă financiară faţă de bărbat, asigurându-le un loc de muncă şi a creat un sistem de grădiniţe şi creşe, preluând astfel o parte din creşterea copiilor.
A existat însă o permanentă discriminare între bărbat şi femeie, reflectată şi de ierarhizarea muncilor şi de grilele de salarizare, care-i favorizau pe bărbaţi. Se vorbea de „industria grea” şi „industria uşoară”, adică muncă pentru bărbaţi şi muncă pentru femei, iar salariile corespundeau denumirii.
Întreruperea mişcării feministe, care se închegase înaintea celui de-al doilea război mondial şi obţinuse în 1929 dreptul femeii de a vota la locale, este principalul argument împotriva meritelor comunismului în emanciparea femeilor, consideră Mihaela Miroiu. După venirea comuniştilor la putere, feminismul a fost considerat deviaţionism de tip burghez.
Bărbatul – erou al muncii, femeia – mamă eroină
Profesorul de ştiinţe politice Daniel Barbu spune că imaginea femeii s-a mişcat în timp. de la cea a „femeii-sondor”, de Prin anii 50, când femeia furniza forţă de
