Spre surprinderea mea, in acest ianuarie care a trecut, cunostinte si prieteni m-au intrebat ce s-a intimplat cu Totul la vedere, emisiune difuzata intre octombrie si decembrie anul trecut de Romania 1, moderata de Lia Perjovschi, Dan Perjovschi si de mine. Spun spre surprinderea mea din motive care tin nu de modestie, ci de impresia, poate falsa, ca aceasta emisiune, privita ca un proiect de ansamblu, a fost prin desfasurarea ei ceva mai aproape de esec decit de reusita. O emisiune pe care, totusi, o revista credibila precum Capital a considerat-o cea mai buna emisiune culturala a anului trecut – dar iarasi nu este modestie daca spun ca, la cite emisiuni culturale televizate avem, nici nu era foarte greu.
Totusi, evolutii de data recenta ma fac sa cred ca unele precizari sint necesare, chiar daca evenimentul, in sine, este consumat. Cred ca aceste precizari trebuie sa apara in Observator cultural, aceasta revista fiind cea care a urmarit cel mai indeaproape, prin citeva articole succesive, aventura noastra de televiziune. Si, sa fiu sincer, o fac si pentru a-mi plati o datorie. La sfirsitul lui septembrie 2000, Observatorul mi-a cerut, in avant-première, citeva ginduri despre emisiunea care avea sa debuteze curind, pe 7 octombrie. Finalmente au raspuns, daca-mi aduc bine aminte, Ruxandra Garofeanu si Dan Perjovschi; eu nu am facut-o, oferindu-i amabilei dne/dre care m-a contactat tot felul de motive, care de care mai plauzibile. Acum pot sa marturisesc faptul ca m-am eschivat cu buna stiinta, crezind ca orice consideratii de perspectiva ar fi fost, atunci, o promisiune facuta potentialului telespectator. Or, eu insumi habar neavind de ceea ce se pregatea, nu am vrut sa promit nimic.
Intre timp, Dan Perjovschi a oferit o serie de precizari (vezi dialogul dintre Vitalie Ciobanu si D.P. in Contrafort, nr. 12, decembrie 2000); cu citeva excepti
