Ziarul de duminica, numarul 3 pe 2008. Sorin La­vric, proaspat autor al lu­cra­rii Noica si miscarea le­gio­na­ra (Hu­ma­nitas, 2007), specialist in opera lui Con­stantin Noica (doctor in filozofie din 2005), altminteri eseist bine cunoscut din pa­ginile Romaniei literare (in care vi­sa­se dintotdeauna sa semneze, dupa cum i-a mar­turisit public Marinei Constan­ti­nes­cu), semneaza un ar­ticol cu un titlu foarte incitant: Eseistii de azi. Este vor­ba de­spre tinerii eseisti romani - "o noua ge­ne­ratie de eseisti cu pregatire uma­nis­ta", scrie autorul - dintre care recu­noas­te ca face parte si domnia sa (acest gest me­rita intr-adevar salutat). Articolul s-ar putea inscrie mai degraba la "cronica pesimistului" decat la cea a opti­mis­tului, pentru ca Sorin Lavric nu saluta aparitia acestei noi generatii; sau o saluta, dar de adio. In primul rand, el pune in discutie "sub­stan­ta" pe care o mai pot avea tinerii eseisti in zilele noastre. Acest ad­verb, "mai", modalizeaza subtil discursul. Sub­stan­ta ar fi existat in eseurile de odinioara - sau in eseurile scrise de eseistii "ba­trani" -, dar e indoielnic faptul ca macar ceva din ea ar mai fi ramas in textele noi­lor eseisti. Sorin La­vric da si definitia "sub­stan­tei": "1) Sa ai un text interior pe care sa nu ti-l schimbi in functie de con­text" si 2) "posibilitatea ca acest text sa-i influenteze pe altii". Or, mi se pare ca lucrurile iau deja, in aceasta for­mulare a definitiei "substantei", o intorsatura peri­cu­loasa. Textul interior al unui eseist este bazat pe con­vin­geri, desigur, dar este vor­ba despre convingeri argu­men­ta­te. Or, con­textul (lumea) trebuie sa fie cea care sa-ti orienteze argumentele. Nu poti, de pilda, sa ai acelasi text interior in 1990 si in 2008, pentru ca datele despre care sau pe marginea carora scrii s-au schimbat in­­tre timp. Exista, desigur, niste principii mo­ra­le si estetice