Erau acuzati ca filmasera fara aprobarea comandatului bazei! Nu cumva cei doi se straduisera din rasputeri sa fie arestati si trimisi intr-un lagar cu arabii suspectati de terorism? Iar cand a venit consulul s-au temut ca vor fi deconspirati? Nu de alta, dar consulul putea fi banuit ca apartine unui alt serviciu decat cel care ii trimisese pe ei in misiune? Exageram? S-ar putea. DIVERSIUNEA AMARATII DIN IRAK Prin multe elemente, noua diversiune - a Amaratilor din Irak - repeta in chip halucinant scenariul diversiunii de trista amintire a jurnalistilor rapiti. Poate nu intamplator, la Bruxelles, Traian Basescu a raspuns jurnalistei de la BBC ca nu e vorba despre o rapire, desi respectiva nici vorba sa-l intrebe asa ceva. L-a luat gura pe dinainte?
Aceiasi scenaristi, incantati de succesul primei serii, au hotarat sa mai faca una. Ca si in filmele americane, a doua serie a iesit insa mult mai proasta, mult mai stangace decat prima.
Printre elementele comune ale celor doua diversiuni se numara si momentul intoarcerii. Ca si in cazul rapirii din Irak, intoarcerea muncitorilor detinuti a sporit urieseste numarul semnelor de intrebare. Un proces care si-a avut cauza, ca si la intoarcerea jurnalistilor, de preluarea de catre autoritati si instruirea prealabila a celor doi cetateni ce sa spuna, desi, cel putin teoretic, Tamplarul si Electricianul n-aveau nevoie de asa ceva. Doi amarati, cum le-a tot zis Traian Basescu, ajunsi printr-un sir de absurditati sa fie tinuti timp de trei luni ca prizonieri de razboi doar pentru ca au filmat fara voie, puteau sa spuna ce le trecea prin cap. De ce au simtit nevoia autoritatile sa dea unui moment civil conotatiile unei afaceri de stat? Iata o intrebare mai mult decat necesara intr-o tara ce se pretinde a nu fi o republica bananiera.
Cu toata instruirea, cei doi au lasat sa scape - nici nu se putea altfel, oric
