Am înţeles, e tura lui Vanghelie. Omul a căpătat putere în partid: promovează, mazileşte, trage sfori, face jocuri. Mă rog, e treaba PSD-iştilor cum îşi reglează raporturile de putere. Dacă vor, pot să-l pună pe Vanghelie şi rege, împărat, bulibaşă sau ayatollah peste partid. Dar să nu intre cu bocancii de Ferentari în cultura de Piaţa Universităţii!
Că Vanghelie înscăunează şefi peste pieţele Capitalei, mai treacă-meargă. Dacă se lăcomeşte şi la şcoli, deja îşi depăşeşte competenţa.
Dar să-şi întindă autoritatea în zona culturală, asta-i prea de tot! Păcat că nu trimitem un om în spaţiu, alături de americanii de la NASA (cum promitea domnul Geoană), că sigur l-am fi văzut pe Vanghelie cocoţat pe orbită! Sau, dacă ar fi fost prea ocupat cu pieţele şi cu bibliotecile bucureştene, şi-ar fi trimis un aghiotant să se dea cu tiribomba prin Calea Lactee. Iar de-o găsi pe-acolo nişte marţieni, pac, să le ardă o taxă de protecţie, ca să se ştie cine-i jupân din Zăbrăuţi şi pân’ la Soare!
Pentru a ne convinge că nu are de gând să dea vreo şansă culturii bucureştene, Vanghelie ne-a pricopsit cu un personaj satiric: Eugen Pleşca. Fost securist, fost primar, acum staroste cultural. Ce-l recomandă? Ne explică singur: „o cultură generală solidă”, „o dragoste faţă de cultură”, „arta care-o am de foarte multă vreme” şi „faptul că trebuie aplicată legea care este”. A, şi nişte cursuri de „Istoria artelor” în liceu! Şi de „Istoria literaturii mondiale”!!! Studii – ioc. Recomandări de la alde Pleşu, Liiceanu, Patapievici, Caramitru, Rebengiuc – ioc. Are, în schimb, eticheta „Garantat Vanghelie”!
Domnul Pleşca ar mai fi putut aminti, în favoarea sa, cunoştinţele despre cultura cerealelor, a rădăcinoaselor şi a viţei-de-vie. La urma-urmei, tot culturi sunt şi astea. Iar domnul Vanghelie ne-ar putea explica, doct, care-i ordinea cor
