Traian T. COSOVEI
Hotel Urmuz
Editura Calauza, 2000, 206 p., f.p.
Poetul Traian T. Cosovei – nume de marca al generatiei ’80, despre care a publicat deja o carte de critica, Pornind de la un vers (Editura Eminescu, 1990) – isi aduna in Hotel Urmuz cronicile de poezie tinute o vreme („trei-patru ani“) in revistele Contemporanul-Ideea Europeana si Azi-Cultural. Tr.T. Cosovei doreste, din capul locului, sa-si delimiteze (in micul Argument, din pagina de garda) pozitia si intentiile cu care a scris textele strinse acum in volum. Intii, o negatie: „Nu sint critic literar“, apoi afirmatia justificatoare: „Cum spuneam si atunci – in [Pornind de la un vers, n.m.], dupa zece ani, incerc sa-mi gasesc locul in literatura romana (poezie) oglindindu-ma in cartile colegilor mei, dar indraznind sa comentez aparitiile editoriale ale marilor maestri“.
Adica, de pilda, Mircea Ivanescu, Leonid Dimov, Emil Brumaru sau Nichita Stanescu. Majoritatea cronicilor sint consacrate, insa, colegilor de generatie, urmariti indeaproape, cu egala atentie; citez citeva nume, fara nici o ordine: Florin Iaru, Bogdan Ghiu, Dan Stanciu, Liviu Antonesei, Mariana Marin, Marta Petreu s.a., s.a. Un peisaj literar caruia ii apartine el insusi, pe care il exploreaza deci din interior, intr-o maniera particulara, asupra careia ma voi opri in cele ce urmeaza. Fiindca textele lui T.T.C., precedate oricum de un avertisment precaut si punctate ici-colo de scrupule delicate (v. citatele „legitimante“ din critici consacrati), impun printr-o suma de calitati critice, nu prin partizanat, nici prin subiectivism, ci prin acel ochi limpede (citeste: critic) si simt inefabil pe care le poate arata, citeodata, in judecarea literaturii, un poet...
Poet si critic, fara sa fie, sa-i concedem, un „critic“. T.T.C. e, cu pasiune, un explorator al geografiei interioare a
