C(RAMPE) Deci mai intai s-a coborat din cer o voce. Vocea zicea ca "stimati spectatori"... credeam c-o baga p-aia cu telefoanele mobile, dar nu! A zis ceva, nu mai stiu ce, si pe urma, "Excelenta Sa, ambasadorul Frantei la Bucuresti". Ura! Urmeaza un spici. Deoarece ma-nnebunesc dupa spiciuri, rasfoiesc "Jurnalul de festival", de unde aflu ca a 5-a a lui Prokofiev s-a interpretat de doua ori in cadrul festivalului. Cum ratasem Filarmonica din Londra, n-aveam de unde sa stiu ca Orchestra Nationala a Frantei a repetat partitura. Ma rog... sa fie primit!
Pe urma a plecat domnul Excelenta Sa si pe urma iar s-a coborat vocea. Tan-tane! Urmeaza domnul Excelenta Sa, Traian Basescu. M-asteptam la un Iorgulescu. La un Holender. Dar la un Basescu, sincera sa fiu, nu m-asteptam. Iata-l cum vine, iata-l cum se-ndreapta catre microfon, iata-l cum vorbeste.
Translatoarea da sa traduca in franceza, dar publicul roman rade ca prostuâ, uitand ca in sala sunt si francezi care, poate, n-a studiat (sic!) la scoala limba romana, sora si prietena. Rasetele Bizonului Roman au fost de natura s-o inhibe pe doamna, care-a renuntat la initiativa, preferand sa-i lase pe spectatorii francezi in noaptea nestiintei.
Ca cica declara deschis Anul International al Francofoniei in Romania. Iupiiii!!! Sa ne bucuram.
Acum, ca ne-am bucurat, s-ascultam Orchestra Frantei cum interpreteaza Enescu, "Uvertura de concert in caracter popular romanesc", sub, nu-i asa?, bagheta lui Kurt Masur. Am facut comparatie cu Orchestra "Kirov", cu Gergiev la pupitru, care interpretase Suita nr. 1 si n-am putut sa nu ma gandesc ca, intr-adevar, spiritul rusului s-a simtit in interpretarea Suitei, la fel cum, bunaoara, s-a simtit spiritul germanului in interpretarea Uverturii.
Punctul forte al serii a fost Boleroul lui Ravel, aplaudat frenetic mai ales de catre francezii prezenti in sala si d