După aproape trei luni de la preluarea mandatului de premier şi după vreo cinci de când criza financiară a muşcat prima dată din economia românească, premierul Boc vine la Parlament şi ne înşiră verzi şi uscate despre cum are el de gând să pună în funcţiune anticriza şi să propăşească naţia română din fundătura în care a părăsit-o iresponsabila guvernare tăriceană, până pe cele mai înalte culmi ale progresului băsescian.
Deci, în plină manifestare a efectelor tăvălugului mondial, premierul nostru încă stă şi cugetă, ardeleneşte, cum şi ce-o să facă, contemplând dezastrul pe care-l are de gestionat, el, juristul, împreună cu Pogea, inginerul de la Finanţe. Că problematica este mai ales economică e o simplă întâmplare, de care chiar dacă se vor împiedica, se vor ridica şi vor merge mai departe.
Cât de pus pe austeritate este noul premier, se vede cu ochiul liber: într-un moment în care criza nu mai este o poveste, ci o realitate palpabilă, Boc îşi vede de treaba lui: a înfiinţat două ministere (inutile) noi, a dublat bugetul Preşedinţiei ca să se poată plimba liniştit şeful său pe unde va avea chef, îşi alcătuieşte un alt aparat birocratic, la fel de stufos ca cel abia desfiinţat şi cu cheltuielile amplificate de droaia de amploiaţi aduşi cu sine tocmai de la Cluj. După ce a bălmăjit trei luni despre scutirea de impozite a profitului reinvestit, care în viziunea rapidă a lui Boc trebuia să intre în funcţiune abia de la anul, când cei care mai înregistrau profit puteau să fie număraţi pe degete, acuma s-a mai dumirit şi a decis că măsura intră în vigoare de la 1 aprilie. Cu fondurile pentru IMM-urile în rândul cărora criza a produs deja un genocid e o problemă pe care nici dracul n-o mai descurcă în situaţia în care, pentru a primi banii europeni într-un târziu, firmele ar trebui să se împovăreze cu credite distrugătoare car