Am votat duminică, asudând pe nişte drumuri şi pe nişte scări, în calitate de alegător. Mi se băgase în cap că sunt cetăţean votant şi mă mândream cu această calitate care aşeza la dungă izmenele mele democratice. Băsescu îmi spune că am votat ca un bou. Eu şi alte opt milioane de copitate.

Doctorul Eliade Rădulescu din Ploieşti mi-a transmis un mesaj al cărui tâlc l-am înţeles rămânând singur, cu ecoul vorbelor prietenului meu din copilărie, în urechi. Dacă Traian Băsescu se întoarce la Cotroceni, dacă are curajul să revină la Cotroceni, dacă obrăznicia lui va fi atât de urâtă, venim, este angajamentul meu, zice doctorul, 300 de mii de votanţi, o mică parte din cei aproape opt milioane de cetăţeni care am votat împotriva lui, acolo. Vom fi la porţi. Vom fi de faţă, la porţile Cotrocenilor. Nu vom striga, aşa cum au strigat poliţiştii, "Ieşi afară, javră ordinară!” pentru că el este deja afară. Vom tăcea, iar printre noi, printre rândurile noastre strânse, compacte, va trece spre Palat suspendatul.

Ce se va petrece mai departe bunul meu prieten? – întreb eu acum. Speri poate că i se vor înmuia picioarele? Speri că se va întoarce pe călcâie jenat sau aflând că sunteţi acolo nu va mai veni aşa cum n-a mai venit în mulţimi nepritocite de SPP şi de partidul lui? Oare acest farsor se va prăbuşi? Dacă vrea să vină cu Udrea şi Blaga şi Videanu şi Berceanu şi Sulfina Barbu şi Monica Macovei şi Roberta Anastase îi veţi lăsa să treacă printre rânduri, în grup?

Şi eu am fost la vot şi am votat Da, adică să se ducă pe pustii Băsescu. Când îşi va relua domnia, împotriva votului meu, voi fi şi eu acolo. Vii şi tu prietene, cel care-mi citeşti rândurile, când Crin Antonescu îi va preda cheile, la Cotroceni, să-i arătăm cât de puţini suntem, noi cei opt milioane? Singura rugăminte dacă vii e să păstrezi tăcerea. Ca la o înmormântare, ca la o reînviere. E importan