"Dirijorii" de la Bruxelles şi-au is­pră­vit treaba la sorocul stabilit din timp, adică în miez de Cuptor. Ne-au lăsat "Raportul", pe care l-au corectat ici-colo, în părţile neînsemnate, şi dusu-s-au. Îi aşteptau staţiunile însorite ale lumii să le toace lefurile de nababi ai noii ordini planetare. Concluziile stăpânirii nu diferă deloc de celelalte mai vechi, doar trăim în era copy-right-ului. După vacanţă, vor zbârnâi iarăşi telefoanele de supraveghere şi vom fi luaţi la rost din pricina neîndeplinirii planului la condamnări definitive. Talibanii corectitudinii po­litice o numesc monitorizare, nu supraveghere, în excesul de ipocrizie a demagogiei mondiale. Ciudat, dar constatările Sublimei Porţi din capi­tala Belgiei seamănă izbitor cu văică­re­lile băsesciene, de parcă le-ar fi însăilat sebastienii lăzăroi.

Mă întreb nătâng de ce euroco­mi­sarii nu se preocupă şi de nivelul de trai al românului, de înapoierea lui economică, de pârjolul pribegiei, de potopul sinuciderilor abătut din văzduhul capitalist. În maldărele de foi mâzgălite de sclifosiţii veniţi pe aici în interes de serviciu nu veţi găsi aşa ceva. Cică suntem corupţi şi toleranţi la şpagă, başca lipsa de vigilenţă în vămi şi frontiere. Păi suntem, cum să nu fim?, de vreme ce să­ră­cia ne-a arendat pe vecie! Iar să­ră­cia scoate la suprafaţă urâţenia omului, alcătuirea sa vicioasă, nicidecum vreo faţă virtuoasă. Cinismul ăstora e revoltător şi cât om mai îndura oare batjocura lor?, mă trezesc urlând în pustiu. Puterea internă ocârmuieşte cu directive de afară, implementate în "rapoartele" ruşinii naţionale. Nimic despre şomajul agresiv, nici o vorbă despre distrugerea industriei, a sistemului sanitar, a învăţământului, a sportului, linişte şi indiferenţă! Singura grijă a lichidatorilor europeni e lentoarea combaterii corupţiei sau pedepsele cam blânde aplicate de judecătorii instanţei supreme. P