Daca Jules Verne ar scrie romanul «O calatorie spre centrul pamantului» in zilele noastre, ar cauta probabil intelesul profund al runelor mai degraba in Germania decat in Islanda, tinand cont totodata de perceptia germanocentrica a Berlinului in Europa. Duminica am aflat din presa, ca luni, 16 aprilie, va avea loc o vizita oficiala a domnului ministru de Externe Dr. Cristian Diaconescu la Berlin, cu ocazia aniversarii a doua zeci de ani de la semnarea tratatului de prietenie germano-roman, in cadrul careia va avea o intrevedere cu omologul sau german Guido Westerwell si va tine o cuvantare cu posibilitatea unei discutii deschise cu participanti la Casa Europei.
Am facut tot posibilul sa particip si eu la aceasta discutie deschisa si am solicitat prin email Ambasada Romana de la Berlin sa ma includa pe lista de invitati si am luat primul avion spre Berlin. Gratie amabilitatii functionarilor Ambasadei am fost trecut pe lista de invitati, chiar daca termenul final pentru inscrieri a fost pana pe 12 aprilie. Discursul domnului ministru de Externe a fost o elogiere a Germaniei plina de patos si fara pic de umbra. Din pacate ministrul de Externe al Germaniei, Guido Westerwelle insa nu a participat la acest eveniment, precum politetea elementarea ar impune, lasand cuvintele de lauda aduse la adresa Germaniei fara onorul gazdei.
Chiar ma asteptam la un moment dat, dupa o elogiere supra incarcata si neintrerupta a legaturii, sprijinului, traditiei, educatiei, colaborarii germano- romane, sa mai aud ca si originea latina a limbii romane este de fapt oarecum germana. Incoronarea Germaniei in acest discurs filogerman desigur a fost finalizata cu o informatie valoroasa adresata auditorului, ca insasi fiica domnului ministru este o absolventa a uni liceu german. Granitele etnice intre compatrioti si gazedele germane s-au putut observa cu usurinta, in mod special pr