Știam încă din prima jumătate a lui februarie: ”Au înțeles, în sfârșit, și proștii ăștia că Băsescu nu mai e un pariu, e-un cal mort. Ponta nu se bagă la președinție acum în 2014. Cu Antonescu – mai mare rușinea să defilezi, Ungureanu nu știi ce-i cu el. Vor tăbărî pe Isărescu, care-și termină mandatul la anul și care, dacă obține sprijin din 2-3 locuri, poate intra în prezidențiale cu prima șansă”.
M-am arătat circumspect – sunt 1000 de motive să fie basme : Trăim vremuri în care percepția face și echilibrul și salvează sau pierde banii, n-ai cum să tăvălești prin noroi, ca pe un politician, guvernatorul iar Banca Centrală să rămână neatinsă, UE n-ar accepta un nou derapaj mai ales acum, după ”experimentul” cu Banca Națională a Ungariei – toți s-au fript; în plus, nu l-aș vedea pe Ponta intrând într-un joc atât de păgubos, omul are nevoie de un BNR solid ca să guverneze – asta pentru România. Iar pentru el mai are nevoie de 2 ani, PR din greu și de Băsescu ca să-și salveze o carieră europeană după dezmățul din vara trecută.
”O să vedeți” – mi s-a răspuns.
Vorbeam cu un politician.
Ca la carte, până în martie informația avea să se mai confirme nu doar din 2 surse, ci din alte 2 zone foarte diferite – fiecare cu specificul ei: se mobilizează frustrații scandalului din 2008 cu atacul speculativ asupra leului și or să intre și ei în acest joc, ăștia-s chiar motivați. ”Ehe – zic – cine știe, poate la toamnă – se pot întâmpla multe până atunci, chestiile astea nu se fac înainte de vară”. ”Nu, că pentru unu ca ăsta chiar ai nevoie de timp. Contează pe faptul că el personal nu va ieși la bătaie, iar pe Vasilescu or să-l facă muci din 3 vorbe la televizor. O să vedeți, o să înceapă repede”.
Și au început. Joi, 11 aprilie, seara, sms de la politician: ”V-am spus? dați pe realitatea”.
M-am uitat aproape o or