Traian Băsescu se vrea un fel de Sarkozy. Cunoscut ca un admirator al modelului constituţional francez, preşedintele ar vrea să desemneze premier pe cine crede de cuviinţă, aşa cum se întâmplă în Franţa. Diferenţa este însă că la francezi Constituţia spune clar că preşedintele numeşte premierul fără nici o altă condiţie, iar la noi nu.
După alegerile din 2004, preşedintele Traian Băsescu s-a declarat constant în favoarea modificării Constituţiei României, susţinând aproape de fiecare dată modelul semiprezidenţial francez, în care şeful statului are puteri sporite, între care şi acelea de a numi premierul şi miniştrii, de a dizolva Adunarea Naţională şi de a prezida şedinţele Guvernului. În plină campanie a referendumului privind demiterea sa din funcţie, în mai 2007, Băsescu spunea, de pildă, că României i s-ar potrivi, cel mai probabil, un preşedinte de tip francez, cu atribuţii sporite, şi pleda pentru modificarea Constituţiei în sensul instituirii republicii semiprezidenţiale de tip francez, în defavoarea unei republici parlamentare. Băsescu a vrut mai apoi să împrumute de la francezi şi sistemul de vot uninominal (varianta scrutinului majoritar în două tururi), însă propunerea sa făcută populaţiei a picat. Acum, în chestiunea desemnării premierului, şeful statului merge tot pe linia Constituţiei franceze, aşa cum reiese din declaraţiile sale conform cărora nimeni nu-i poate impune premierul, că va desemna pe cine va crede el de cuviinţă şi că cel care va fi numit va îndeplini condiţia "încrederii preşedintelui".
O MARE DIFERENŢĂ
Numai că legea fundamentală a Franţei este extrem de limpede în chestiunea desemnării premierului. "Preşedintele Republicii numeşte premierul. El îl eliberează din funcţie ca urmare a prezentării de către acesta a demisiei din Guvern. La propunerea prim-ministrului, preşedintele numeşte ceilalţi membri