Ignorantia non est argumentum. Limpezirile doctrinare nu se petrec spontan, ele au nevoie, pentru a fi credibile, oneste si eficiente, de repere intelectuale. Bibliografia problemei nu poate fi separata de problema bibliografiei. Tacerea in jurul unor carti de exceptie este intr-adevar spectaculoasa. Au aparut in romaneste toate cele trei volume ale trilogiei lui Leszek Kolakowski despre marile curente ale marxismului. A aparut, in colectia “Constelatii” la aceeasi editura Curtea Veche, o carte remarcabila de Bernard-Henri Levy despre criza stangii contemporane. A aparut la Humanitas, in colectia “Zeitgeist” cartea lui Eric Voegelin despre religiile politice. In aceeasi colectie au aparut anul trecut carti fundamentale de Hannah Arendt, Isaiah Berlin si Monica Lovinescu. Vorbim despre delimitari ideologice, ne aventuram in teoretizari despre democratie fara partide, comentam articolele unor autori mai mult sau mai putin obscuri, ne extaziem in fata unor ultra-prolifici (si prolicsi) epigoni ai leninismului, dar ignoram adevaratele, ardentele teme de analiza. Pana astazi, stanga romaneasca nu a putut oferi un volum comparabil ca anvergura teoretica si dimensiune analitic-conceptuala cu cartea “Reconstructia dreptei” de Valeriu Stoica si Dragos-Paul Aligica aparuta la Humanitas. Pamfletul nu se poate substitui viziunii, metafora nu poate inlocui profunzimea interpretativa.
A face parte din NATO si din UE nu sunt subiecte colaterale ori subalterne, ci definesc chiar esenta problemei: ce fel de tara dorim, cum putem deveni un real stat de drept, cum se poate depasi coruptia ca maladie a unei intregi societati, cum devine ethosul democratic unul general-civic, cum este asumat trecutul traumatic pentru a se depasi amnezia abulica, deci cum se poate consolida o democratie, nu doar o electocratie? Pe blogul sau, Cristian Patrasconiu comenteza aceasta stranie neg