- Tu, fată, tu, am ajuns, îţi dai seama! Žţi dai seama? Nu credeam că o să mai reuşim... - nu încetează să exclame o tînără de vreo 25 de ani, grijuliu îmbrăcată.
- Să ştii că eu dâaici nu mai plec! - se extaziază şi cealaltă fată. Să ştiu că frec podelele o viaţă întreagă, şi tot nu plec, că tot e mai bine aici! După toate evidenţele, de-abia au ajuns şi, probabil, nu au mai fost prin ţări străine. Se plimbă împreună pe aleea cu palmieri de pe malul mării, uitîndu-se fascinate de jur împrejur: poţi să le citeşti în ochi că Spania este pentru ele pămîntul tuturor făgăduinţelor.
- Văd bine? - se întreabă retoric o duduie rotofeie, privind insistent o vitrină cu confecţii de damă. Ionico, vino şi tu să te uiţi, că nu-mi vine să cred că poate să coste atîta!
- Atîta e, tu! - confirmă Ionica. Şi conchide, revoltată: cine se cred, măi, spaniolii ăştia, de bagă asemenea preţuri? Cred că sînt ei mai cu moţ sau ce? Şi cele două familii de turişti români din "clasa de mijloc" pleacă mai departe, supăraţi cu toţii pe tupeul spaniolilor.
- Stai, mă, uşor, că o loveşti pe asta!... - încearcă soţul să-şi calmeze nevasta care împinge, grăbită, un cărucior cu un copil de cîteva luni. E prost îmbrăcată, obosită, cu nişte ochi mici şi răi înfundaţi în orbite. Pare consumată şi îmbătrînită înainte de vreme.
- Auzi, ştii ce, m-am săturat să stau după baba asta! Dacă nu e în stare să se mişte, să stea dracului acasă să nu mai încurce circulaţia pe aici! După ce că le şterg la cur toată ziua, să mai stau la curuâ lor şi cînd ies pe stradă? - se revoltă în continuare femeia, smuceşte de căruţ şi depăşeşte în trombă o bătrînică ce o priveşte speriată. Copilul se sperie şi el şi începe să ţipe. Femeia îşi continuă însă drumul, cu o licărire de răzbunare în priviri.
- Uite şi la ăsta! Băi, spaniolii ăştia nu sînt sănătoşi la cap! Ăsta chiar nu ve