Se pare că stagiunea Radio se află într-o zodie fastă, avalanşa evenimentelor „obligându-ne” să revenim frecvent în sala de concerte, pentru că „oferta” a fost şi este extrem de generoasă, aşa încât nu trebuie ratat niciun astfel de moment în care marea muzică beneficiază, în general, de interpreţi cu totul speciali.

Iar aniversarea celor 85 de ani de existenţă a Radiodifuziunii Române a determinat aglomerarea unor recitaluri şi concerte atractive, meritând efortul de a ne afla, chiar seară de seară, în acel spaţiu unde… s-au întâmplat multe. Seria manifestărilor a cuprins, spre exemplu, un program baroc, în sine interesant şi „mai altfel”, cota de eveniment fiind dată însă de apariţia pe podium a mezzosopranei Ruxandra Donose (FOTO), acum în pagini din opere pe care, în parte, le-a cântat, de-a lungul vremii, şi în spectacol, pe mari scene precum Covent Garden din Londra – şi a fost un regal de frumuseţe a cântului, a frazării elegante şi a expresivităţii perfect adaptate stilistic, a culorilor vocale puse în valoare prin glasul mereu proaspăt, cald şi strălucitor, într-un repertoriu dificil, dar abordat cu un firesc şi un rafinament ce înlătura orice urmă de intenţie de a epata, de a ne demonstra că este, de fapt, o superbă artistă de cotă internaţională.

Dar dorinţa unora sau altora a fost ca în acel concert să evolueze alături de contratenorul Cezar Ouatu, a cărui manieră de a supralicita efectul coloraturilor aproape de exhibiţionism s-a regăsit din plin şi de această dată, parcă mai accentuată, poate dorind să (se) convingă că nu este cu nimic mai prejos decât partenera sa de scenă. Şi totuşi, sentimentul că s-au adunat „mere cu pere” într-o alternare sau asociere forţată, l-am trăit cu acuitate, asemeni celor care au ştiut să aprecieze la superlativ arta solistei, în timp ce „o altă parte” a publicului, venind special să-l revadă pe… reprezentantul