Supravietuirea regimului Mubarak, alegeri anticipate sau haosul politic se numara printre deznodamintele revolutiei din Egipt, identificate de fondatorul Stratfor, George Friedman. "Daca as fi fortat sa aleg, as paria ca regimul se va stabiliza, iar Mubarak va pleca (...). Dar este numai o presupunere, nu o predictie", spune Friedman in analiza "Criza din Egipt in context global".
"Nu este deloc limpede ce se va intampla in revolutia egipteana. Nu este surprinzator ca aceasta are loc. Hosni Mubarak este presedinte de mai bine de un sfert de secol, de la asasinarea lui Anwar Sadat. E batran si bolnav. Nimeni nu se astepta sa mai traiasca mult, iar presupusul sau plan ca fiul sau, Gamal, sa-i ia locul n-avea cum sa devina realitate, chit ca era posibil in urma cu un an", apreciaza George Friedman in analiza sa.
De ce? Pentru ca "nimeni nu dorea sa vada planurile lui Mubarak puse in aplicare, cu exceptia celor mai apropiati asociati de afaceri ai sai. (...) Faptul ca Mubarak a esuat in tentativa de a pune la punct un plan de succesiune a garantat ca va creste instabilitatea in momentul mortii sale. Deoarece toti stiau ca instabilitatea se va face, atunci, simtita, au existat, evident, si oameni care au vazut un mic avantaj in a actiona inainte de moartea sa. Chestiune este cine sunt acei oameni si ce au urmarit ei".
Contextul istoric oferit de George Friedman:
"In 1952, colonelul Gamal Abdel Nasser a organizat o lovitura militara ce a inlaturat monarhia egipteana, ofiterii civili din armata si influenta britanica in Egipt. Nasser a creat un guvern bazat pe puterea militara, ca forta majora de stabilizare si progres in Egipt. Revolutia sa a fost laica si socialista.""Cand a murit Nasser, Anwar Sadat i-a luat locul. Cand a fost asasinat Sadat, Hosni Mubarak l-a inlocuit. Ambii au provenit din armata, asemenea lui Nasser. Indiferent ca
