Nu mă cheamă Liliane Bettencourt, nu am moştenit un lanţ de magazine de lux şi nici nu mi-am deschis măcar un chioşc la parterul blocului. Nu posed nici măcar o casă sau o maşină. Pe ultimele două mi le-aş dori, iar celelalte poate mi-ar face cu ochiul dacă timpurile ar fi altele. Mai ales lanţul de magazine de lux. Ar fi ca un tort cu multe cireşe.

Acum însă, pe toate cele trei - imperiul în domeniul cosmeticelor, magazinele de lux şi chioşcul - le văd doar ca un motiv de griji, griji şi alte griji. Consumul a scăzut, scade şi nu se ştie dacă sau cât va mai scădea.

Cum ştiu asta? Toţi executivii o spun, mai voalat sau mai puţin voalat şi toate coşurile o arată atunci când merg la cumpărături sau când merg să iau pulsul pieţei.

Şi totuşi, chiar în aceste condiţii au existat "nebuni" care au "călcat în picioare" prudenţa mea şi bine au făcut.

La deschiderea primelor magazinele H&M mii de oameni s-au aşezat la coadă. "Nu am mai văzut aşa ceva de pe vremea cealaltă când stăteam la coadă la ulei sau la zahăr. Şi cică nu are lumea bani", constata o pensionară care se aşezase la coadă pentru un nepot care nu ajunsese la timp.

Şi H&M este încă în liga mică. Anul acesta au venit şi jucătorii din liga mare, Burberry şi Valentino, unde preţurile sar bine de 2.000 de euro. De ce vin? Să plimbe luxul pe la nasul săracilor Europei, m-am întrebat eu. Ei bine, nu. În vremuri când totul scade, luxul devine mai strălucitor.

Şi atunci, să vină şi Chanel şi Alexander McQueen pentru că de SH (second-hand) şi de Esprit ne-am săturat. (Esprit a închis în acest an toate magazinele de pe piaţa locală, ieşind astfel din România, după ce vânzările au scăzut puternic.) Până vin, ne mulţumim cu Zara şi H&M.

Cristina Roşca este redactor ZF / companii

Nu mă cheamă Liliane Bettencourt, nu am moştenit un lanţ de magazine de lux şi nici nu mi-am deschis m