Într-un an, pe la sfîrşitul lui octombrie, eram în Grecia. Plecasem din Pireu cu o cursă de linie, un uriaş ferry-boat, către insula Syros, într-o excursie de o zi. Înainte, fusesem cu o cursă turistică, în clasicul tur de trei insule: Egyna, Hydra şi Poros. Aveam pe retină încă golful în amfiteatru al Hydrei. Acolo ne gîndiserăm să rămînem o viaţă. Vizitaserăm o cămăruţă de hotel, simplă, ca la mînăstire, cu un pat de fier pe care era întins un cearceaf incredibil de alb, un scaun, o măsuţă şi o cruce deasupra patului. Pe geamul îngust se vedea portul de agrement cu pădurea lui de catarge. Preţul era simbolic, însă noi, prea ancoraţi în programele noastre, nu aveam timp să rămînem. Mai era şi un hotel de lux acolo, ceva mai sus, pe o străduţă îngustă din aceea pe care turiştii se plimbă pe măgari (maşinile erau pur şi simplu interzise în Hydra), o casă mare cu leandri înfloriţi la poartă, cu un hol plin de armuri şi săbii încrucişate, cu tavanul şi pereţii pictaţi de maeştri veneţieni şi florentini. Un loc în care printre multe alte celebrităţi locuise şi regizorul american John Huston. Abia ne-am făcut o idee despre acel colţ de rai că a sunat sirena vaporaşului care trebuia să ne ducă mai departe. Văzusem în acea zi şi Poros-ul, cu verzile plantaţii de portocali a căror aromă se simte încă de departe, de pe mare. Acum eram însă în drum spre Syros cu acea cursă regulată care face patru ore. Voiam să vedem insula şi să stăm la plajă, în linişte, fără grija că ne pleacă imediat vaporul înapoi. Am acostat la Ermopolis, capitala insulei şi a tuturor Cicladelor. Ţin minte cum am stat în cala vaporului înconjuraţi de motociclişti care-şi ambalau motoarele, aşteptînd (ca şi noi) să se deschidă panoul cel mare din spate pentru a ţîşni afară în port.
Noi am luat un autobuz care ne-a dus pe drumuri şerpuite spre sudul insulei, printr-un ţinut arid presărat din loc